Valoni
| Valoni Walons | |||||||||
| Walons | |||||||||
     1: Godefroy de Bouillon • Balduin I de Constantinopol • Orlando di Lasso | |||||||||
| Populație totală | |||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| 4.400.000 | |||||||||
| Regiuni cu populație semnificativă | |||||||||
| |||||||||
| Limbi vorbite | |||||||||
| Franceză și valonă | |||||||||
| Religii | |||||||||
| Catolicism | |||||||||
| Grupuri înrudite sau legate cultural | |||||||||
| Francezi, Flamanzi, Olandezi, Germani, Luxemburghezi | |||||||||
Modifică date / text  | |||||||||
Valonii (în valonă Walons, în franceză Wallons) sunt un popor romanic din Belgia, care locuiește în sudul și sud-estul țării. Pe lângă teritoriul belgian, comunități valone importante mai există în Franța, Statele Unite, Argentina, Brazilia, etc.
Valonii reprezintă urmașii belgilor romanizați de-a lungul secolelor I î.Hr. - V d.Hr., care au resimțit o puternică influență francă[1] după căderea Imperiului Roman.
Vorbesc cu preponderență franceza și mai puțin valona. Între secolele XVI și XIX, cei mai mulți valoni în mod deliberat au trecut la limba franceză standard[2], din cauza prestigiului acesteia mai mare, dar păstrând totodată o identitatea etnică excelentă, datorată locuirii într-un alt stat. Cu participarea directă a valonilor în capitala Belgiei, Bruxelles, în secolele XIX și XX s-a format o altă sub-etnie valonă, cea Bruxelleză.
Note
- ^ Ethnic Groups Worldwide, a ready reference Handbook, David Levinson, ORYX Press, ISBN: 1-57356-019-7, p. 13 : Citation étrangère. Walloons are identified through their residence in Wallonia and by speaking dialects of French. They, too, are descended from the original Celtic inhabitants of the region and Romans and Franks who arrived later. Walloons are mainly Roman catholic.
- ^ Franceză: Au concept sentimental, linguistique et culturel s'est ajouté peu à peu, par la suite de l'évolution intérieure en Belgique, depuis 1880 surtout, un contenu politique Albert Henry, Histoire des mots Wallons et Wallonie, Institut Jules Destrée, Coll. «Notre histoire», Mont-sur-Marchienne, 1990, 3rd ed. (1st ed. 1965), p. 14.
| |||||
