Ultimul domiciliu cunoscut

Prezență online
Ultimul domiciliu cunoscut
Dernier domicile connu
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Dernier domicile connu
Gen	dramă comedie western
Regizor	José Giovanni
Scenarist	José Giovanni
Bazat pe	romanul omonim a lui Joseph Harrington
Director de imagine	Étienne Becker
Montaj	Kenout Peltier
Muzica	François de Roubaix
Distribuție	Lino Ventura Marlène Jobert Michel Constantin
Premiera	1970
Durata	92 minute color
Țara	Franța Italia
Filmat în	Cachan^[1]
Locul acțiunii	Paris
Limba originală	franceză
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb
Modifică date / text

Ultimul domiciliu cunoscut (titlul original: în franceză Dernier domicile connu) este un film polițist franco-italian, realizat în 1970 de regizorul José Giovanni, protagoniști fiind actorii Lino Ventura, Marlène Jobert și Michel Constantin.

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Marceau Leonetti, este un polițist competent și energic la poliția din Paris, decorat cu Legiunea de Onoare pentru serviciile sale. Oprind din întâmplare fiul unui avocat influent care a condus în stare de ebrietate în Bois de Boulogne și ducându-l la secția de poliție pentru probe de sânge, ajunge să intre în probleme cu intrigi și uneltiri. Câteva luni mai târziu, avocatul denaturează complet faptele, descriindu-l pe Leonetti drept violent și incompetent, iar pentru că au aflat că și-a pierdut soția și fiica într-un accident de automobil, ar avea ceva împotriva vitezomanilor, astfel îi recomandă un examen psihiatric. Pentru a potoli lucrurile, este transferat într-o secție mică de poliție, unde primește ca ajutor pe tânăra polițistă Jeanne Dumas. Aceștia urmează să descopere și să aresteze perverși sexuali în cinematografe, iar Jeanne trebuie să joace rolul de momeală.

În cazul procesului Soramon, procurorul Frank Lambert îi cere ajutor lui Leonetti. Poliția caută în zadar un martor, Roger Martin, fără a cărui mărturie, criminalul Soramon nu poate fi condamnat. Martin s-a dat la fund și au rămas doar șapte zile până la procesul decisiv. Cei doi pleacă în căutare dar și complicii lui Soramon îl caută pe Martin ca să-l elimine. Acesta și-a schimbat mereu reședința de frica criminalilor. Leonetti află că Martin are o fiică care se află sub tratament medical, astfel cei doi caută indicii în farmacii. Într-o noapte află adresa ei, dar sunt așteptați de oamenii lui Soramon. Observând că sunt urmăriți, inspectorul o lasă în fața casei sale pe Jeanne, dându-i cheile să intre in apartament. După aceasta, cum era de așteptat, Greg împreună cu oamenii săi îcearcă să obțină adresa fiicei și au o confruntare dură, dar Leonetti ținând în mână un alt bilețel, reușește să îi păcălească.

Inpectorul și partenera sa, după ce vizitează medicul de la adresa găsită la farmacie, îi găsesc pe Martin și fiica sa. Îl conving pe acesta să depună mărturie în procesul lui Soramon, astfel încât Soramon să fie condamnat. După proces, Martin totuși este ucis de omul lui Soramon, Greg, în timp ce mergea cu fetița spre casă.

Jeanne care înainte l-a admirat foarte mult pe Leonetti pentru asiduitatea în munca sa, pleacă făcându-l pe Leonetti și poliția responsabili de cele întâmplate și fiind convinsă că toți știau că Martin nu va avea fără protecție nici o șansă de scăpare. Se îndepărtează deziluzionată de Leonetti și-l acuză că a fost preocupat doar de îndeplinirea unei misiuni, iar munca lor a însemnat pedeapsa cu moartea pentru Martin.

Distribuție

Lino Ventura – inspectorul șef Marceau Leonetti
Marlène Jobert – Jeanne Dumas, noua asistentă a inspectorului
Philippe March – Roger Martin, martorul dispărut
Michel Constantin – Greg
Alain Mottet – Frank Lambert, colegul și prietenul lui Leonetti
Béatrice Arnac – Silvia
Gilette Barbier – băcanul
Luc Bartholomé – Jo Roisin
Philippe Brizard – șoferul de taxi
Mathilde Ceccarelli – vecinul pervers
Michel Charrel – Roisin
Paul Crauchet – Jacques Loring, vecinul lui Martin
Monique Mélinand – Mme Loring, soția lui Jacques
Bernard Musson – farmacistul
Albert Dagnant – Arnold
Germaine Delbat – dna. Lenoir
Roger Desmare – cizmarul
Martine Ferrière – soția cizmarului
Max Desrau – Thoin
Pierre Duncan – un agent la secția de poliție
Robert Favart – directorul școlii
Sébastien Floche – paznicul
Pierre Frag – omul sandwich
Jacques Galland – directorul P.J.
Guy Héron – Soramon
Guy Kerner – doctorul
Stan Krol – Kropniak
Sylvain Lévignac – omul lui Gregg
Roger Lumont – omul din spatele depozitului de mobilă
Jacques Marchand – maniacul
Serge Marquand – guralivul
Colette Mars – primul farmacist
Raymond Meunier – Allister, colegul de anchetă
Frédéric Santaya – Favre, coechipierul lui Allister
Emile Riandreys – un pasager din autobuz
Hervé Sand – Gravel
Bianca Saury – Marie Martin, fiica lui Roger
Jean Sobieski – Aden
Dominique Zardi – un maniac

Interesant de știut

Filmul se încheie cu versurile care țin loc de epilog:

„…Car la vie est un bien perdu
quand on ne l’a pas vécu
comme on aurait voulu"

EMINESCU

Este o regretabilă eroare, deoarece ele sunt de fapt primele două versuri din poezia „Decebal către popor” a lui Coșbuc:^[2]

„Viața asta-i bun pierdut
când n'o trăiești cum ai fi vrut!”

George Coșbuc: Decebal către popor

Referințe

^ http://www.filmfrance.net/v2/fr/home.cfm?choixmenu=films2&filmsphotos=1&monidfilm=2559, accesat în 17 noiembrie 2020 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Decebal către popor