Tudor Botnaru

Tudor Botnaru
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (82 de ani) Modificați la Wikidata
Chișinău, Republica Moldova Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Tudor Botnaru (n. 27 decembrie 1935, satul Lipceni, raionul Rezina – d. 30 decembrie 2017, Chișinău[1]) a fost un general din Republica Moldova, care a îndeplinit funcția de ministru al securității naționale (1990-1991 și 1997-1999).

Biografie

Tudor Botnaru s-a născut la data de 27 decembrie 1935 în satul Lipceni (astăzi în raionul Rezina). A absolvit în anul 1959 Facultatea de Filologie din cadrul Universității de Stat a Moldovei. După absolvirea facultății, a lucrat ca ghid și interpret principal la Hotelul "Intourist" din Chișinău (1959-1962). A fost membru al PCUS.

În anul 1963 a fost angajat în cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, încadrat în structurile serviciilor de contraspionaj, iar din anul 1966 – în serviciile de informații externe. A ajuns colonel. Între anii 1978-1982, a fost consilierul rectorului Universității de Stat din Chișinău. Între anii În calitate de ofițer de informații externe, el a avut acoperire diplomatică a Uniunii Sovietice, lucrând la ambasadele URSS din România și Franța. În cadrul KGB-ului din RSS Moldovenească, el a îndeplinit pe rând funcția de inspector principal operativ în Secția I-a și ulterior pe cea de șef de Birou.[2]

Tudor Botnaru a lucrat la Comitetul Securității de Stat din Moldova, pe urmă a fost în Comitetul Unional, apoi a fost ofițer de securitate la Ambasada URSS din București.[3]

În iulie 1990, la inițiativa conducerii Republicii, Tudor Botnaru a fost adus de la București și a fost numit în funcția de președinte al Comitetului de stat al Securității (șef al KGB-ului) din RSS Moldova, fiind avansat la gradul de general-maior. El a fost primul ofițer de informa­ții externe, care a devenit președinte al K.G.B. din R.S.S. Moldovenească.[4]

În luna aprilie a anului 1990, conducerea Ministerului Securității Naționale (MSN) a Republicii Moldova (Tudor Botnaru, Demian Munteanu), sub pretextul că există pericolul ca localul KGB al RSSM să fie atacat de către “extremiștii” Frontului Popular din Moldova, a hotărât să transporte Arhiva KGB-ului RSSM de la Chișinău la Tiraspol, unde se află și în prezent.[5] De asemenea, el a fost autorul propunerii de reorganizare a K.G.B.-ului din RSS Moldova într-un serviciu de informații, propunere care nu a fost luată în discuție la acel moment.

Tudor Botnaru a îndeplinit funcția de președinte al Comitetului de stat al Securității (șef al KGB-ului) din RSS Moldova până la data de 29 august 1991, după puciul de la Moscova care a avut ca rezultat desființarea URSS-ului. Acuzat de colaborare cu puciștii, Botnaru a fost demis din funcție imediat după proclamarea independenței de stat a Republicii Moldo­va. Într-un interviu din anul 2001, el a susținut că nu știa nimic despre organizarea puciului, cu toate că, cu puțin înainte fusese la Moscova, la ședința Colegiului K.G.B., dar nimeni nu a spus nimic despre organizarea unui puci, organizatorii planificându-și acțiunile într-un secret desăvârșit, intenționând să-i implice doar pe securiștii care se subordonau direct Centralei K.G.B. de la Moscova.[6]

Între anii 1991-1994, generalul Botnaru a îndeplinit funcția de șef al Centrului de instruire al Ministerului Securității Naționale din Republica Moldova. Din aprilie 1994 a lucrat ca prim-viceministru al afacerilor externe. În perioada decembrie 1994 - 1997, el a îndeplinit misiunea de ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Moldova în Regatul Belgiei [7] și, prin cumul, și în Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord[8], Marele Ducat de Luxemburg și Regatul Olandei [9], precum și șef al misiunii diplomatice a Republicii Moldova la Consiliul Europei (din 3 mai 1995)[10]. A fost rechemat din funcție la 17 martie 1997, după ce fusese numit ca ministru al securității naționale.[11]

În perioada 24 ianuarie 1997 - 11 mai 1999, Tudor Botnaru a deținut funcția de ministru al securității naționale, fiind membru al Consiliului Suprem de Securitate.[12] La data de 14 martie 1997, președintele Petru Lucinschi i-a acordat gradul militar de general de divizie.[13] La data de 11 mai 1999, a fost revocat la cerere din funcția de ministru, „în legătură cu atingerea vârstei de pensionare” [14] și trecut în rezervă.[15]

A candidat la alegerile parlamentare din 25 februarie 2001 pentru postul de deputat pe listele Mișcării Social-Politice "Pentru Ordine și Dreptate".

În anul 2004, el a publicat, împreună cu colonelul Alexandru Ganenco, lucrarea Istoria Serviciilor Secrete. [Breviar], la Editura Museum din Chișinău, aceasta fiind prima încercare de a prezenta istoria serviciilor secrete sovietice moldovenești, prin prisma biografiilor șefilor acestora.

Tudor Botnaru este căsătorit și are un copil.

Citate

„S-a făcut totul pentru a diminua tendința și dragostea față de o limbă română literară ca să fie promovat moldovenismul primitiv, sau că avem o altă limbă decât cea română.[16]”
—Tudor Botnaru

Cărți publicate

  • Tudor Botnaru, A. Ganenco - Istoria Serviciilor Secrete. [Breviar] (Ed. Museum, Chișinău, 2004)
  • Catalogul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova[nefuncțională]

Note

  1. ^ S-a stins din viață fostul ministru al Securității, Tudor Botnaru, 30 decembrie 2017, Radio Chișinău Arhivat în , la Wayback Machine., accesat 1 ianuarie 2018
  2. ^ „Г. Кодряну -Днестровский Разлом”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Tudor Botnaru, A. Ganenco - Istoria Serviciilor Secrete. [Breviar] (Ed. Museum, Chișinău, 2004), pp. 99-103
  4. ^ „Decretul nr. 169 din 29 august 1991”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Timpul, 28 noiembrie 2006 - "Dosarele KGB-ului RSSM, o „armă nucleară” în mâinile Tiraspolului"
  6. ^ Е. Амамбаева - Момент истины или в августе 91-го (articol publicat în ziarul chișinăuian "Экономическое обозрение" din 24 august 2001), p. 1
  7. ^ „Decretul nr. 381 din 28 decembrie 1994”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Decretul nr. 135 din 2 mai 1995”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Decretul nr. 155 din 18 mai 1995”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Relations diplomatiques[nefuncțională]
  11. ^ „Decretul nr. 89 din 17 martie 1997”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ T. Botnaru, A. Ganenco - Istoria Serviciilor Secrete, pp. 99-103
  13. ^ „Decretul nr. 80 din 14 martie 1997”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ „Г. Кодряну - Днестровский Разлом”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Decretul nr. 998 din 11 mai 1999”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Info-Prim, 23 august 2006 - Pentru prima dată în 17 ani, Ziua limbii nu va fi sărbătorită în Piața Marii Adunări Naționale

Bibliografie

  • Andrei Calcea, Personalități orheiene, Chișinău, Ed. Pontos, 2003, p. 38
  • Tudor Țopa și Victor Ladaniuc (autori). Localitățile Moldovei. Enciclopedie., Chișinău, Drăghiște
  • Tudor Țopa, Voievozii inspirației, Chișinău, Ed. Draghiștea, 2007
  • Tudor Țopa, Din cuvinte-mi este casa, Chișinău, Draghiște, 2008

Legături externe

  • O biografie a lui Tudor Botnaru
  • ru КАДРОВАЯ ПАНОРАМА Arhivat în , la Wayback Machine.
  • YouTube - Securitatea moldovenească în august '91
  • - Despre un agent