Termodifuziune

Termodifuziunea e fenomen observat atunci când un amestec de substanțe e supus unui gradient de temperatură. Zona mai caldă concentrează componentul mai ușor iar cea rece pe cel mai greu. Termenul de "efect Sorét" (sau Ludwig-Sorét) se referă doar la fenomenul observat în lichide cum ar fi solutiile ionice de halogenuri alcaline[1].

Istoric

Fenomenul a fost observat la amestecuri gazoase de John Tindall (1870), iar la amestecuri lichide de Charles Soret (1879).

Fundamente

Descrierea cantitativă se face prin raportul de termodifuziune KT care e un factor de proportionalitate dintre gradientul fracției molare și cel al temperaturii. Fluxul molar datorat termodifuziunii e egal si de semn contrar celui prin difuzie ordinară fiind proportional cu gradientul temperaturii.

∇ y i = ρ C 2 M A M B ⋅ D T i D i ∇ T T {\displaystyle \nabla y_{i}={\frac {\rho }{C^{2}M_{A}M_{B}}}\cdot {\frac {D_{T}i}{D_{i}}}{\frac {\nabla T}{T}}}

Aplicații

Fenomenul este folosit la separarea amestecurilor de izotopi ai diferitelor elemente chimice.

Vezi și

  • Heliotermie
  • Difuzie Maxwell-Stefan
  • Calorimetrie

Note

  1. ^ Journal of Solution Chemistry, June 1984, Volume 13, Issue 6, pp 419-430

Bibliografie

  • Gh Văsaru Separarea izotopilor prin termodifuziune Editura Academiei RSR, București 1972