Sondă de aterizare

O sondă de aterizare (în engleză: lander) este o sondă spațială destinată aterizării pe suprafața unui obiect astronomic^[1]. În cazul corpurilor cu atmosfere, aterizarea are loc după intrarea atmosferică (sau mai exact pentru alte planete, reintrare atmosferică), iar sonda este primul vehicul care re-intră. În asemenea situații, lander-urile pot folosi parașute pentru a încetini și menține o viteză terminală scăzută. Unele rachete de aterizare de mici dimensiuni sunt deturnate chiar înainte de impact, pentru a reduce viteza acestuia. Aterizarea poate fi realizată printr-o coborâre controlată cu exercitarea presiunii impactului pe trenul de aterizare, cu posibilitatea adăugării unui mecanism de atașament post-aterizare pentru corpuri cerești cu gravitație redusă.

Atunci când un impact de mare viteză este planificat, sonda/lander-ul se numește sondă de impactare^[2] (în engleză Impactor).

Mai multe planete terestre au constituit destinația finală a sondelor lander și/sau a celor de impact: printre ele se numără planetele Marte, Venus și satelitul planetei Saturn, Titan. Din planete interioare sistemului solar, Mercur este singura care urmează încă să fie vizitată de o sondă de acest tip.

Referințe

^ Ball, Garry, Lorenz and Kerzhanovich (2006). „Planetary Landers and Entry Probes”. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)
^ Phil Davis; Kirk Munsell (23 ianuarie 2009). „Deep Impact Legacy Site: Technology – Impactor”. Solar System Exploration. NASA / JPL. Accesat în 22 aprilie 2009.

Bibliografie

en Andrew J. Ball, James R.C. Garry, Ralph D. Lorenz and Viktor V. Kerzhanovich, Planetary Landers and entry Probes, Cambridge University Press, 2007 ISBN 978-0-521-12958-9
en Ball, Garry, Lorenz and Kerzhanovich (2006). „Planetary Landers and Entry Probes”. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link)