Rebeliunea de la Viena

Executarea lui Robert Blum, pictură de Carl Steffeck

Rebeliunea de la Viena sau Revoluția din Octombrie (în germană Wiener Oktoberaufstand sau Wiener Oktoberrevolution) din octombrie 1848 a fost ultima revoltă a Revoluției Austriece de la 1848.

Pe 6 octombrie 1848, când trupele Imperiului Austriac se pregăteau să părăsească Viena pentru a înăbuși Revoluția Maghiară, o mulțime simpatizantă a cauzei maghiare (formată din muncitori, studenți și soldați răzvrătiți) a încercat să le împiedice plecarea. Incidentul a degenerat în lupte de stradă violente; confruntări sângeroase au avut loc în apropierea Catedralei Sfântul Ștefan, iar contele Baillet von Latour, ministrul austriac de război, a fost linșat de mulțime. Comandantul garnizoanei din Viena, contele Auersperg, a fost obligat să evacueze orașul, dar și-a consolidat o poziție puternică în apropierea Vienei.[1]

Pe 7 octombrie, împăratul Ferdinand I a fugit împreună cu curtea sa la Olmütz (azi Olomouc, Republica Cehă), sub protecția feldmareșalului Alfred I, Prinț de Windisch-Grätz. Două săptămâni mai târziu, Parlamentul Austriac s-a refugiat la Kremsier (azi Kroměříž, Cehia).

Pe 26 octombrie armatele austriece și croate aflate sub comanda generalilor Windisch-Grätz și Josip Jelačić au început un bombardament asupra Vienei și au avansat treptat, luând cu asalt centrul orașului pe 31 octombrie. Apărarea a fost condusă de generalul polonez Józef Bem. Cu excepția lui, care a reușit să scape, toți liderii rezistenței au fost executați în zilele următoare, inclusiv Wenzel Messenhauser, jurnalistul Alfred Julius Becher, Hermann Jellinek și deputatul radical Robert Blum, chiar dacă el avea imunitate parlamentară.

Câștigurile obținute de cetățeni în urma Revoluției de la 1848 au fost în mare parte pierdute, iar Imperiul Austriac a intrat într-o etapă nouă caracterizată atât de instaurarea unui autoritarism reacționar — „neoabsolutismul”, cât și de realizarea unor reforme liberale la sfârșitul secolului al XIX-lea.

Note

  1. ^ Carl Schurz, The Reminiscences of Carl Schurz (3 vols.), v. 1, chap. VI, p. 153.

Bibliografie

  • de Friedrich Engels, Revolution and counter-revolution in Germany, Chapter XI: “The Vienna October Uprising” de and Chapter XII: “The storming of Vienna - the betrayal of Vienna”
  • de Date despre Rebeliunea de la Viena luate din Lexiconul despre Austria aeiou

Vezi și


v • d • m
Revoluția Maghiară din 1848-1849
Evenimente importante
Proclamația din 15 martie 1848  • Elaborarea Legilor din Aprilie  • Adoptarea Declarației de Independență a Ungariei  • Capitularea de la Șiria  • Executarea celor 13 ofițeri maghiari la Arad
Bătălii
Pákozd  • Transilvania  • Schwechat  • Kassa  • Mór  • Kápolna  • Hatvan  • Tápióbicske  • Isaszeg  • Vác (1)  • Nagysalló  • Komárom (1)  • Buda  • Csorna  • Pered  • Győr  • Komárom (2)  • Komárom (3)  • Hegyes  • Albești (Sighișoara)  • Szőreg  • Timișoara (1)  • Timișoara (2)
Conducători austrieci
Conducători maghiari
Gedeon Ács  • Lajos Aulich  • Lajos Batthyány  • Józef Bem  • Ödön Beöthy  • Lajos Csernátony  • János Damjanich  • Ferenc Deák  • Henryk Dembiński  • Arisztid Dessewffy  • József Eötvös  • Áron Gábor  • Artúr Görgey  • Richard Guyon  • Imre Hatvani  • Mihály Horváth  • László Inczédy  • György Klapka  • György Kmety  • Lajos Kossuth  • Vilmos Lázár  • János Lenkey  • Lázár Mészáros  • János Móga  • Alessandro Monti  • Ferenc Ottinger  • Mór Perczel  • István Széchenyi  • Bertalan Szemere
Conducători ruși
Alexander von Lüders  • Fiodor Sergheevici Paniutîn  • Grigori Iakovlevici Skariatin  • Ivan Fiodorovici Paskevici  • Grigori Hristoforovici Zass  • Nikolai Fiodorovici Engelhardt  • Maksim Maksimovici Grotenhelm
Alte articole
Guvernul Batthyány  • Comitetul de Apărare Națională al Ungariei  • Guvernul Szemere  • Masacrele din Transilvania
Articole conexe
Constituția din Martie  • Adunarea de la Blaj  • Revolta sârbă  • Revolta slovacă  • Rebeliunea de la Viena  • Voivodina Sârbească  • Voivodina Sârbească și Banatul Timișan  • Compromisul austro-ungar din 1867
Vezi și