Războaiele Balcanice

Pentru articolele despre fiecare război, vezi primul război balcanic și al doilea război balcanic
Războaiele balcanice

Informații generale
Perioadă Modificați la Wikidata
LocPeninsula Balcanică, Kosovo
Beligeranți
Regatul BulgarieiRegatul SerbieiRegatul GrecieiImperiul OtomanRegatul MuntenegruluiRegatul României
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Evenimente care au condus la
izbucnirea Primului Război Mondial
Rebeliunea Taiping⁠(en)[traduceți]1850-1864
Unificarea Germaniei1866-1871
Restaurația Meiji1868
Războiul franco-prusac1870-1871
Concertul European1871
Marea Criză Orientală⁠(en)[traduceți]1875-1878
Războiul ruso-turc1877-1878
Congresul de la Berlin1878
Campania în Bosnia1878
Dubla Alianță1879
Războiul zulușilor1879
Războiul Pacificului1879-1884
Primul Război al Burilor1880-1881
Lupta pentru Africa1881-1914
Alianța austro-sârbă⁠(en)[traduceți]1881
Războiul anglo-egiptean1882
Tripla Alianță1882
Conferința de la Berlin1884-1885
Criza bulgară⁠(en)[traduceți]1885-1888
Războiul sârbo-bulgar1885
Genocidul Congolez⁠(en)[traduceți]1885-1908
Războiul italo-etiopian din 1887–1889⁠(en)[traduceți]1887-1889
Criza samoană⁠(en)[traduceți]1887-1889
Tratatul de reasigurare1887-1890
Incidentul Mayerling1889
Alianța franco-rusă1894
Primul Război Italo-Etiopian1894-1896
Primul Război Sino-Japonez1894-1895
Masacrele hamidiene⁠(en)[traduceți]1894-1897
Războiul greco-turc1897
Incidentul Fashoda1898
Războaiele bananiere1898-1938
Războiul hispano-american1898
Cursa înarmării anglo-germană1898-1912
Convenția Tripartită⁠(en)[traduceți]1899-1900
Al Doilea Război al Burilor1899-1902
Răscoala boxerilor1899-1901
Războiul filipino-american1899-1902
Rebeliunea Moro⁠(en)[traduceți]1899-1913
Alianța anglo-japoneză⁠(en)[traduceți]1902
Blocada navală a Venezuelei1902-1903
Răscoala din 1903 din Macedonia1903
Antanta cordială1904
Războaiele Herero⁠(en)[traduceți]1904-1908
Genocidul Herero și Namaqua⁠(en)[traduceți]1904-1908
Războiul ruso-japonez1904-1905
Revoluția rusă din 19051905
Prima criză marocană1905-1906
Rebeliunea Maji Maji⁠(en)[traduceți]1905-1907
Masacrele tătaro-armene⁠(en)[traduceți]1905-1907
Războiul porcului⁠(en)[traduceți]1906-1908
Răscoala Țărănească din 19071907
Convenția anglo-rusă1907
Revoluția Junilor Turci1908
Masacrul din Adana⁠(en)[traduceți]1909
Criza bosniacă1908-1909
Tratatul de la Racconigi⁠(en)[traduceți]1909
Lovitura de stat din Portugalia1910
Revoluția Mexicană1910-1920
Războiul de graniță mexican⁠(en)[traduceți]1910-1919
Criza Agadir1911
Războiul Italo-Turc1911-1912
Revoluția Xinhai1911-1912
Războaiele Balcanice1912-1913
Atentatul de la Sarajevo1914
Criza din iulie1914
  • v
  • d
  • m
Granițele Balcanilor după primul și respectiv cel de-al doilea război balcanic (1912-1913)
Grupurile etnice din Peninsula Balcanică și Asia Mică în 1923, Historical Atlas de William R. Shepherd, New York (harta nu reflectă rezultatele transferului de populație dintre Grecia și Turcia)

Războaiele Balcanice au fost două războaie în Europa de sud-est în 1912-1913 în timpul cărora statele Ligii Balcanice (Bulgaria, Muntenegru, Grecia, și Serbia) întâi au cucerit teritoriile otomane Macedonia, Albania și majoritatea Traciei, și apoi nu s-au înțeles asupra împărțirii teritoriilor cucerite.

Cauza războaielor se află în incompleta apariție a statelor naționale din rămășițele Imperiului Otoman în secolul al XIX-lea. Sârbii au obținut importante teritorii în urma războiului ruso-turc 1877-78, iar Grecia a obținut Tesalia în 1881 (deși a pierdut o mică parte în favoarea Imperiului Otoman în 1897) ,iar Bulgaria (un principat autonom începând cu 1878) a încorporat fosta provincie separată Rumelia Orientală (1885). Toate trei, împreună cu Muntenegru, doreau teritorii adiționale din întinsele regiuni otomane cunoscute colectiv sub numele de Rumelia (vezi harta).

Tensiunile dintre statele balcanice legate de aspirațiile rivale în Macedonia și Tracia s-au potolit oarecum în urma intervențiilor Marilor Puteri de la jumătatea secolului al XIX-lea, care vizau asigurarea unei mai bune protecții pentru creștinii majoritari, precum și pentru păstrarea status quo. Problema viabilității stăpânirii otomane a fost însă din nou pusă după Revoluția Junilor Turci din iulie 1908 care l-a obligat pe sultan să revină asupra constituției susupendate.

În timp ce Austro-Ungaria a profitat de nesiguranța politică otomană pentru a anexa oficial provincia otomană Bosnia-Herțegovina, pe care o ocupase încă din 1878, Bulgaria și-a declarat independența completă (8 octombrie 1908), iar grecii din Creta au proclamat unificarea cu Grecia, deși opoziția marilor puteri a împiedicat punerea în practică a ultimei acțiuni.

Frustrată în nord de încorporarea Bosniei-Herțegovina de către Austro-Ungaria, cu cei 825 000 de sârbi ortodocși (și mult mai mulți sârbi și simpatizanți ai sârbilor de alte confesiuni), și obligată în martie 1909 să accepte anexarea și să răstrângă demonstrațiile anti-habsburgice printre grupurile naționaliste sârbe, guvernul acestei țări a privit către fostele teritorii sârbe din sud, în special "Vechea Serbia" (Sângeacul Novi Pazar și provincia Kosovo).

Inițial sub încurajarea agenților ruși, au fost încheiate o serie de înțelegeri între Serbia și Bulgaria în martie 1912 și între Grecia și Bulgaria în mai 1912. În octombrie același an Muntenegru a încheiat, de asemenea, înțelegeri cu Serbia și Bulgaria. Primul război balcanic a urmat imediat.

Războaiele au fost un precursor important al primului război mondial, deoarece Austro-Ungaria s-a alarmat de creșterea teritoriului și statutului regional al Serbiei. Această temere era împărtășită de Germania, care considera Serbia un satelit al Rusiei. Creșterea puterii sârbești a constribuit astfel la dorința celor două Puteri Centrale de a risca un război după atentatul de la Sarajevo asupra arhiducelui Franz Ferdinand al Austriei în iunie 1914.

Mai apoi, armata austro-ungară a luptat timp de trei ani pentru a reuși anexarea Serbiei și Muntenegrului, lucru reușit atunci când Bulgaria, Austro-Ungaria și Imperiul Otoman s-au alăturat Puterilor Centrale alături de Germania.

Urlanis a estimat în Voini I Narodo-Nacelenie Europi (1960) că în războaiele balcanice au fost 122 000 de morți în luptă, 20 000 morți în urma rănilor și 82 000 în urma bolilor.

Schimburile etnice și expulzările între 1912 și 1915
Otomani Greci Bulgari
Macedonia Greacă 100.000 50.000
Macedonia sârbă+greacă 100.000
Tracia 150.000-160.000
Tracia Orientală 51.000
Tracia Occidentală 40.000-50.000
Granița Bulgaria-Imperiul Otoman 47.000 49.000
Total 190.000-200.000 150.000-160.000 250.000

Bibliografie suplimentară

  • România și războiul balcanic, Lev Troțki, traducere de Radu Părpăuță, Editura Polirom, Iași, 1998

Legături externe

  • Macedonia și primul război balcanic, de Carl K. Savich Arhivat în , la Wayback Machine.
  • US Library of Congress în Războaiele Balcanice
  • "Crizele din Balcani, 1903 - 1914" Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Uniforme și însemne militare din Războaiele Balcanice Arhivat în , la Wayback Machine.
  • Informații și linkuri referitoare la al treilea război balcanic (1991-2001)
v  d  m
Războaiele Balcanice (1912-13)
Primul Război Balcanic
  • Bătălia de la Sarantaporo
  • Bătălia de la Giannitsa
  • Bătălia de la Kumanovo
  • Bătălia de la Kirk Kelesse
  • Bătălia de la Pente Pigadia
  • Bătălia de la Prilep
  • Bătălia de la Lule-Burgas
  • Bătălia de la Vevi
  • Bătălia de la Bitola
  • Bătălia navală de la Elli
  • Asediul Adrianopolului
  • Prima bătălie de la Çatalca
  • Bătălia navală de la Lemnos
  • A doua bătălie de la Çatalca
  • Bătălia de la Bizani
Al Doilea Război Balcanic
Beligeranți
Conducători de stat
Comandanți militari
Vezi și
Control de autoritate