Prostată

Detalii
Prostată
Prostata, vezicile seminale și canalele deferente
Latină	prostata
Originea embrionară	sinus urogenitall
Parte din	Aparatul genital masculin
Sistem	aparatul genital masculin
Artere	arteră pudendală internă, arteră vezicală inferioară, arteră rectală medie
Vene	plex venos prostatic, plex venos pudendal, plex venos vezical, venă iliacă internă
Nervi	plex hipograstric inferior
Vase limfatice	ganglioni limfatici iliaci
Resurse externe
Gray's	p.1251
TA	A09.3.08.001
FMA	9600
Terminologie anatomică

Prostata (din grecescul prostates, care, literal tradus înseamnă "cel ce stă în față", "gardian", "protector") este o glandă aflată la intersecția aparatului urinar cu aparatul genital masculin. Aceasta este situată în fața rectului și sub vezica urinară. Aceasta contribuie, prin secrețiile sale, cu 25-30% din cantitatea de spermă. La 20 de ani, prostata are un volum de 15 cm³ și seamănă cu o castană.

Structură

Prostata umană sănătoasă este un pic mai mare decât o nucă. Greutatea medie a prostatei este de 11 grame, deși, în mod normal poate cântări între 7 și 16 grame^[1]. Înconjoară uretra, imediat sub vezica urinară, putând fi palpată în timpul examenului rectal.

Histologie

Epiteliul secretor este în mare parte pseudostratificat, fiind format din celule columnare și bazale, ce sunt susținute de o stromă fibroelastică ce conține mici fibre musculare. Epiteliul este foarte variabil, prezentând zone cu celule cuboidale sau cu celule scuamoase, în special în zonele distale și a canalelor^[2]. Prezentă în interiorul prostatei, uretra (uretra prostatică) se unește cu cele două canale ejaculatoare.

Afecțiuni și boli

Cu trecerea anilor, scade testosteronul și are loc o inversare a producției hormonale, astfel încât se mărește prostata ca volum și ea este mai dură, mai puțin elastică, boală care poartă numele de adenom de prostată. Astfel că prostata mărită apasă pe uretra ce trece prin mijlocul ei, creând dificultăți în urinare. Uneori atât de strangulată este uretra, încât se ajunge la imposibilitatea de a urina, deci la retenția urinară, care trebuie deblocată la spital prin montarea unei sonde direct în vezică. Cu cât rămâne mai multă urină neevacuată la timp, cu atât crește pericolul ca prostata să se îmbolnăvească din cauza bacteriilor și să se formeze calculi renali. Adenomul de prostată se tratează la început cu produse din plante sau medicamente.

Sunt două forme clinice: prostatită acută, caracterizată prin edem și infiltrație granulocitară interstițială însoțită de cele mai multe ori de colecții purulente și prostatită cronică, caracterizată prin scleroza țesutului interstițial, atrofie a epiteliului, de cele mai multe ori cu proliferări papilifere.

Adenomul de prostată este o afecțiune frecventă a sexului masculin, întâlnită într-un procent de 10 % la bărbați în jurul vârstei de 40 de ani și intre 70-76 % la peste 80 de ani.

În această afecțiune, diagnosticul și tratamentul pot fi stabilite doar de medicul specialist, plantele medicinale având rol de adjuvante ale tratamentului de bază. Până de curând chirurgia urologică reprezenta singura modalitate de abordare terapeutică realistă a adenomului de prostată, însă în cazurile ușoare ale adenomului de prostată pot fi aplicate și tratamente naturiste alternative.

Vezi și

Cancer de prostată

Referințe

^ Leissner KH, Tisell LE (1979). "The weight of the human prostate". Scand. J. Urol. Nephrol. 13 (2): 137–42. doi:10.3109/00365597909181168. PMID 90380
^ "Prostate Gland Development". ana.ed.ac.uk. Archived from the original on 2003-04-30. Retrieved 2011-08-03.

Legături externe

Prostata, pe ințelesul tuturor, 10 iulie 2007, Jurnalul Național
Prostata, 26 iulie 2005, Jurnalul Național
Dr. Cătălin-Andrei Bulai: Soluții naturale pentru adenomul de prostată, 12 martie 2024, Jurnalul de sănătate
Prostata incepatoare, 4 iulie 2005, Florin Condurateanu, Jurnalul Național
Cum este ținută prostata la respect Arhivat în 12 februarie 2012, la Wayback Machine., 2 octombrie 2007, Jurnalul Național
Polenul de rapita contribuie la functionarea normala a prostatei si a tractului urinar, 14 iunie 2023, Sfatul medicului
Prostata joacă în travesti^{[nefuncțională]}, 12 ianuarie 2010, Florin Condurateanu, Jurnalul Național
Solutii naturale pentru adenomul de prostata – Conprosta, 10 aprilie 2024, Jurmed - Jurnal de sănătate

v • d • m Aparatul genital masculin

Organe externe	Penis: rădăcină: (ligamentul fundiform • ligament suspensor) • corp: (corp cavernos • corp spongios) • gland: (coroana glandului • meat uretral) · prepuț: (frenul prepuțului) • rafeu penian Scrot : (straturi: piele • dartos • mușchiul cremaster • fascie cremasterică • fascie spermatică externă • fascie spermatică internă) • rafeu perineal • sept scrotal

Organe interne	Testicul: (straturi: tunică vagală • tunică albuginea • tunică vasculară) · Epididim · Canal deferent • Canal ejaculator

Calea urinară	Orificiu uretral intern • Uretră (prostatică • membranoasă • spongioasă) • Fosă naviculară • Orificiul uretral extern • Lacunele Morgagni • Glandă uretrală (Littre)

Glande anexe	Prostată • Vezică seminală • Glandă bulbouretrală (Cowper)

Vascularizație și inervație	Arteră perineală • Artere scrotale posterioare • Artera bulbului penisului • Arteră uretrală • Arteră dorsală a penisului • Arteră profundă a penisului • Artere helicine ale penisului • Venă dorsală profundă a penisului • Venă dorsală superficială a penisului • Vena bulbului penisului • Vene scrotale posterioare • Venă testiculară

Boli și afecțiuni	Bolile testiculelor • Bolile penisului • Boli cu transmitere sexuală

Vezi și: Ginecologie • • Urologie • Sexualitate masculină