Prințesa Hélène de Orléans
| Prințesa Hélène | |
| Ducesă de Aosta | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Hélène Louise Henriette d'Orléans |
| Născută | 13 iunie 1871(1871-06-13) Casa York, Twickenham |
| Decedată | (79 de ani) Castellammare di Stabia, Italia |
| Înmormântată | basilica dell'Incoronata Madre del Buon Consiglio[*][[basilica dell'Incoronata Madre del Buon Consiglio (church building in Naples, Italy)|]]  |
| Părinți | Prințul Filip, Conte de Paris Prințesa Marie Isabelle d'Orléans |
| Frați și surori | Philippe de Orléans Ferdinand, Duce de Montpensier Amélie de Orléans Prințesa Isabelle de Orléans Prințesa Louise de Orléans |
| Căsătorită cu | Emanuele Filiberto, al 2-lea Duce de Aosta Otto Campini |
| Copii | Amedeo, al 3-lea Duce de Aosta Aimone, al 4-lea Duce de Aosta |
| Cetățenie |  Franța |
| Ocupație | aristocrat |
| Limbi vorbite | slava orientală veche |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | ducesă[*] prințesă |
| Familie nobiliară | Casa de Orléans Casa de Savoia |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Prințesa Hélène de Orléans (13 iunie 1871 - 21 ianuarie 1951) a fost membră a Casei regale de Orléans și, prin căsătoria cu Prințul Emanuel, Ducesă de Aosta.
Familie
A fost al treilea copil din cei opt ai Prințului Filip, Conte de Paris și ai Prințesei Marie Isabelle d'Orléans. Hélène a fost sora cu Amélie, regină a Portugaliei, Prințesa Isabelle de Orléans și Ferdinand, Duce de Montpensier.
Tatăl ei a fost nepotul regelui Ludovic Filip I al Franței și moștenitorul aparent din 1842 până în 1848. Bunicii materni au fost Antoine, Duce de Montpensier și Infanta Luisa Fernanda a Spaniei.
Căsătorii potențiale
Părinții Hélènei aveau mari speranțe că ea se va căsători cu un moștenitor al unui tron. Ceilalți frați ai ei se căsătoriseră bine; sora ei mai mare Amélie cu regele Portugaliei, sora ei mai mică Isabelle cu Ducele de Guise.
Pretendenții ei erau încurajați de faptul că Hélène era considerată o mare frumusețe a timpului ei.
Relația cu Ducele de Clarence
Hélène s-a îndrăgostit de Prințul Albert Victor, Duce de Clarence (fiul cel mare al lui Eduard al VII-lea și nepot al reginei Victoria care încă domnea) însă cei doi au fost obligați să pună capăt relației lor.[1][2]
La început, regina Victoria s-a opus logodnei deoarece Hélène era romano-catolică. Victoria i-a scris nepotului ei sugerându-i ca alternativă o altă nepoată, Prințesa Margaret a Prusiei.[3]
Odată ce cuplul și-a mărturisit dragostea reginei, Victoria a cedat și a sprijinit căsătoria lor. Hélène a fost de acord să se convertească,[4] iar Albert Victor s-a oferit să renunțe la drepturile sale asupra succesiunii la tronul britanic pentru a se căsători cu ea, scriindu-i fratelui său "Nu știi cât de mult o iubesc pe fata asta atât de dulce și simt că nu aș putea fi fericit niciodată fără ea".[5] Mama lui, Prințesa de Wales, a simpatizat cu situația lor și a aprobat căsătoria.[2][6] Spre dezamăgirea cuplului, tatăl ei a refuzat căsătoria și nu i-a permis să se convertească. Hélène a călătorit personal pentru a interveni la Papa Leon al XIII-lea, însă el a confirmat verdictul tatălui și relația a luat sfârșit.[7]
Albert Victor nu a putut trece peste sentimentele sale față de Hélène; relația lor este comemorată la mormântul lui de la Castelul Windsor de o coroană cu un singur cuvânt scris pe ea "HELENE".[7] Mai târziu s-a aranjat pentru el logodna cu Prințesa Mary de Teck însă Albert Victor a murit înainte ca nunta să aibă loc.
Țareviciul Nicolae al Rusiei
Ea a fost prima alegere ca mireasă făcută de către împăratului Alexandru al III-lea și împărăteasa Maria Feodorovna pentru fiul lor cel mare, țareviciul Nicolae (mai târziu împăratul Nicolae al II-lea). Relația nu a progresat dincolo de prietenie și Nicolae s-a căsătorit cu Prințesa Alix de Hesse-Darmstadt la sfârșitul anului 1894.
Prințul de Neapoles
Au existat mari speranțe că Hélène se va căsători cu fiul cel mare și moștenitorul regelui Umberto I al Italiei, Prințul de Neapole. Hélène a călătorit la Neapole cu speranța că va atrage atenția regelui și reginei.[2] Totuși, nu a avut loc nici o căsătorie iar Victor Emanuel s-a logodit cu Prințesa Elena de Muntenegru în 1896. Au existat zvonuri legate de o căsătorie a ei cu Infantele Afonso, Duce de Porto, care era cumnatul surorii sale Amélie. Zvonul s-a dovedit fals iar el nu a arătat nici un interes Helenei.
Căsătorie și copii
La 25 iunie 1895 Hélène s-a căsătorit cu Emanuele Filiberto, al 2-lea Duce de Aosta (1869–1931).[8] La nuntă au participat mai multe figuri regale importante inclusiv Prințul Moștenitor Victor Emmanuel al Italiei și Ducele și Ducesa de Connaught.[8]
Cuplul a avut doi copii:
- Amedeo, al 3-lea Duce de Aosta (21 octombrie 1898 - 3 martie 1942)
- Aimone, al 4-lea Duce de Aosta (9 martie 1900 - 29 ianuarie 1948)
Văduvă în 1931, Prințesa Helene s-a recăsătorit în 1936 cu colonelul Otto Campini (1872–1951).[9]
Arbore genealogic
Note
- ^ Pope-Hennessy, p. 196.
- ^ a b c „Duke D'Aosta's Bride”, The Washington Post,
- ^ Queen Victoria writing to Albert Victor, 19 May 1890, quoted in Pope-Hennessy, pp. 196–197
- ^ Pope-Hennessy, p. 197
- ^ Pope-Hennessy, p. 198.
- ^ Pope-Hennessy, p. 197.
- ^ a b Pope-Hennessy, p. 199.
- ^ a b „Royal Houses United”, The Washington Post, London,
- ^ The Peerage
