Politica externă și de securitate comună

Uniunea Europeană

Acest articol face parte din seria Politica și Guvernanța Uniunii Europene

Parlamentul European Președinte Roberta Metsola Grupurile mari; EPP (Manfred Weber) S&D (Iratxe García) A noua legislatură MPE (751) Mandatul 2019–2024 Biroul Vicepreședinte Chestor Conferința Procedură legislativă

Consiliul European Președinte Donald Tusk Partide Lista reuniunilor

Consiliul de Miniștri Președinție Austria Configurație Afaceri Generale Afaceri Străine Economic Euro Procedură legislativă Voturi Secretariat Secretar General Uwe Corsepius COREPER

Comisia Europeană Comisia Juncker Președinte Jean-Claude Juncker (EPP) Vicepreședinți Frans Timmermans Federica Mogherini Maroš Šefčovič Jyrki Katainen Valdis Dombrovskis Andrus Ansip Comisari Serviciul Civil Secretariatul General

Curtea de Justiție Curtea de Justiție Curtea Generală Tribunalul Funcției Publice Membri Jurisprudență

Alte instituții Banca Centrală Președinte SEBC Euro UEM Zona Euro Curtea de Conturi Buget OLAF Banca de Investiții CoR CESE Ombudsman Alte organisme Agenții Parchetul European

Politici și aspecte Buget Patru libertăți EEA Piața Unică Zona LS&J Schengen Politici Agricolă Energetică Piscicolă Regională Cetățenie Proeuropenism Euroscepticism Integrarea Supranaționalism Federalism S.U.E. Europa cu mai multe viteze Opt-outs Consolidarea cooperării Retragerea

Afaceri externe Înaltul Reprezentant Federica Mogherini Serv. de Acțiune Externă Politică Externă Politică de Apărare Extindere

Alegeri 1979, 1984, 1989, 1994 1999, 2004, 2009, 2014 2019 (ultimele alegeri) 2024 (următoarele alegeri) Partide politice Circumscripții Referendum

Legislație Acquis Supremația Subsidiaritatea Tratate Drepturile Fundamentale Membri  v • d • m

Politica externă și de securitate comună (abreviat PESC) este stabilită în Titlul V al Tratatului Uniunii Europene. Astfel, PESC a înlocuit Cooperarea politică Europeană (CPE); pe termen lung este planificată și o politică comună în domeniul apărării, care ar putea conduce la un moment dat la alcătuirea unei forțe de apărare comune.

Obiectivele acestui al doilea pilon al Uniunii sunt stabilite în Articolul 11 (fostul Articol J.1) din Tratatul UE, fiind urmărite prin intermediul propriilor instrumente legale (acțiune comună, poziția comună a Consiliului), adoptate prin vot unanim de către Consiliul Uniunii Europene. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Amsterdam, Uniunea dispune de un nou instrument, de așa numita strategie comună (noul Articol 12). În plus, a fost creată și funcția de Înalt reprezentant pentru PESC.

Începând din 1999, în urma mai multor sesiuni ale Consiliului European s-a decis — având în vedere provocările la nivel extern (Kosovo, atacurile teroriste etc.) — dezvoltarea în direcția unei politici europene de securitate și apărare (PESA). Această hotărâre s-a regăsit în Tratatul de la Nisa.

Note

Acest articol despre Europa este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!