Polinezia Franceză

Polinezia Franceză
Polynésie Française Pōrīnetia Farāni
Drapelul Polineziei Franceze[*]​ Stema Polineziei Franceze[*]​
Deviză: Liberté, Égalité, Fraternité
Imnul național: La Marseillaise
Geografie
Suprafață
- totală	4,167 km² (locul 173)
Apă (%)	12
Cel mai înalt punct	mont Orohena[*][[mont Orohena (mountain on the island of Tahiti)|​]] (2.241 m)
Fus orar	UTC - 10
Populație
Populație
- Recensământ	274,217 (locul 181)
Densitate	66 loc/km²
Limbi oficiale	franceză
Guvernare
Sistem politic	Colectivitate de peste mări
Președinte	Emmanuel Macron
Președinte al Polineiziei Franceze	Édouard Fritch
Capitala	Papeete
Istorie
Economie
PIB (PPC)
- Total	$4,58 miliarde
- Pe cap de locuitor	$17.500
PIB (nominal)	2021
- Total	6.080.359.305 dolar americani[1]
Monedă	Franc CFP (XPF)
Coduri și identificatori
Prefix telefonic	+689
ISO 3166-2	PF
Domeniu Internet	.fr/.pf
Prezență online
site web oficial
Modifică date / text

Polinezia Franceză (franceză Polynésie Française, tahitiană: Pōrīnetia Farāni) este o Colectivitate de peste mări franceză ce are denumirea particulară de țară de peste mări (franceză pays d'outre-mer). Este situată în Oceanul Pacific și este alcătuită din mai multe insule polineziene, cea mai renumită fiind Tahiti, care este totodată și cea mai populată și capitala colectivității este situată pe aceasta. Insulele sunt împrăștiate pe o suprafață de 2.500.000 km² de ocean. Insula Clipperton, cu toate că nu face parte integrantă din teritoriu, este administrată de către reprezentantul guvernului francez de la Papeete.

Politică

Polinezia Franceză are un statut special în cadrul colectivităților franceze de peste mări. Este organizată ca o democrație parlamentară reprezentativă, cu un parlament și un guvern, al cărui șef poartă titlul de Președinte al Polineziei Franceze. Între 1946 și 2003 a avut statutul de teritoriu de peste mări. În 2003, în urma reformei constituționale franceze, a devenit colectivitate de peste mări cu puteri sporite, iar din 2004 poartă titlul special de țară de peste mări pentru a sublinia statutul larg de autonomie de care se bucură.

Parlamentul este unicameral și este compus din 57 de membri aleși pe o perioadă de 5 ani prin sufragiu universal. Alegerile se desfășoară în 6 circumscripții, iar în urma ultimelor alegeri din 2005, în parlament sunt reprezentate 3 grupuri, din care 2 sunt alianțe de partide politice. Guvernul francez este reprezentat în Polinezia Franceză de un înalt comisar al republicii. În ciuda largii autonomii, apărarea și ordinea publică sunt asigurate de forțe franceze, armata franceză având numeroase baze în Polinezia, aceasta fiind locul de desfășurare a majorității testelor nucleare franceze.

Limba franceză este singura limbă oficială, utilizată în administrație, justiție și învățământ, limbile native polineziene sunt predate în școli și pot fi utilizate în administrație atâta timp cât există și traducerea franceză. În Tahiti există din 1987 și o universitate: Université de la Polynésie Française, cu aproximativ 2000 de studenți.

Diviziuni administrative

Polinezia Franceză conține 5 subdiviziuni administrative (franceză subdivisions administratives) fiecare formate din mai multe grupuri de insule:

• Insulele Vântului (franceză: Îles du Vent) parte din Arhipelagul Societății (franceză archipel de la Société), și situate în partea de est-sud-est a arhipelagului. Cele mai cunoscute insule sunt:
  • Tahiti - cea mai mare și cea mai populată insulă din Polinezia Franceză;
  • Insula Moorea;
  • Insulele Maiao, Mehetia și atolul Tetiaroa;
• Insulele sub Vânt (franceză: Îles Sous-le-Vent) și ele parte din Arhipelagul Societății și situate în partea de vest-nord-vest a arhipelagului. Cele mai cunoscute insule sunt:
  • Bora Bora și Maputi;
  • Huahine;
  • Raiatea, cea mai mare insulă din subdiviziune;
  • Tahaa, situată în aceeași lagună cu Raiatea;
  • atolurile Motu One, Maupihaa, Manuae și Tupai;
• Insulele Marchize (franceză: Îles Marquises), situate în nord-estul Polineziei Franceze, cele mai apropiate de Hawaii și la est de Kiribati. Cele mai cunoscute insule sunt:
  • grupul din nord, în jurul insulei Nuku Hiva, a treia ca mărime din Polinezia Franceză;
  • grupul din sud, în jurul insulei Hiva Oa;
• Insulele Australe (franceză: Îles Australes), în sudul Polineziei Franceze, compusă din două arhipelaguri:
  • Insulele Tubaï situate în sud-vest, la estul insulelor Cook;
  • Insulele Bass, cele mai sudice ale Polineziei Franceze;
• Insulele Tuamotu-Gambier, cea mai întinsă subdiviziune, situată în centrul și estul Polineziei Franceze. Este compusă din două arhipelaguri:
  • Insulele Tuamotu, un arhipelag compus din 84 de insule, recife și atoluri, ce se întinde din nord-vestul Polineziei Franceze în estul acesteia, organizate sub forma a 17 comune. Sunt formate din mai multe grupuri:
    • Insulele Regelui George, în nord-vest;
    • Insulele Palliser, la sud de precedentele;
    • Insulele Raeffsky, în centrul arhipelagului;
    • Insulele Dezamăgirii, în nord-estul arhipelagului;
    • un grup de insule și atoluri distanțate aflate în centru (Marokau-Ravahere, Hao, Amanu și Vahitahi) și în nord-est(Fangatau, Fakahina, Tatakoto, Pukarua, Reao);
    • Insulele Ducelui de Gloucester, în sud-vestul arhipelagului;
    • insulele din grupul Acteon și atolurile Mururoa și Fangataufa în sud-est. Acestea din urmă sunt în curs de retrocedare către autoritățile civile;
  • Insulele Gambier în sud-estul Polineziei Franceze, cele mai apropiate de insulele Pitcairn;

Economie

Polinezia Franceză are o economie moderat dezvoltată, dependentă de turism, importuri de bunuri și de ajutoarele primite de la statul francez. Facilități turistice sunt dezvoltate pe cele mai importante insule, veniturile din turism reprezentând 13% din PIB. Perlicultura s-a dezvoltat în ultimii ani, actualmente exportul de perle negre de Tahiti fiind foarte important. Moneda utilizată este francul CFP care este fixată de Euro la un curs de 0.00838 euro pentru un franc CFP.

Vezi și

• Guvernul Polineziei Franceze Arhivat în 24 aprilie 2006, la Wayback Machine.
• Președintia Polineziei Franceze
• subdiviziunile administrative ale Polineziei Franceze Arhivat în 12 decembrie 2006, la Wayback Machine.
• Paradisul din Mările Sudului, 16 aprilie 2007, Descoperă

v • d • m Teritoriile franceze de peste mări Departamente Guadelupa · Guiana Franceză · Martinica · Mayotte · Réunion Colectivități Polinezia Franceză (țară de peste mări) · Saint Barthélemy · Saint Martin · Saint Pierre și Miquelon (colectivitare teritorială) · Wallis și Futuna (teritoriu) Statut specific Noua Caledonie Teritorii nelocuite Teritoriile australe și antarctice franceze (Insula Saint-Paul, Insula Amsterdam, Insulele Crozet, Insulele Kerguelen, Teritoriul Adélie) · Insulele împrăștiate în Oceanul Indian (Bassas da India, Europa, Insulele Glorioase, Juan de Nova, Tromelin) · Clipperton

v • d • m Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuverane în Oceania Țări independente Australia · Fiji · Indonezia1 · Kiribati · Papua Noua Guinee · Statele Federate ale Microneziei · Insulele Marshall · Nauru · Noua Zeelandă · Palau · Samoa · Insulele Solomon · Timorul de Est1 · Tonga · Tuvalu · Vanuatu Teritorii și regiuni nesuverane Australia Insulele Ashmore și Cartier · Insulele Cocos · Insula Crăciunului · Insulele Mării de Coral · Insula Norfolk Chile Insula Paștelui Franța Insula Clipperton · Polinezia Franceză · Noua Caledonie · Wallis și Futuna Japonia Insulele Bonin Noua Zeelandă Insulele Cook · Niue · Tokelau Regatul Unit Insulele Pitcairn Statele Unite Samoa Americană · Guam · Hawaii · Insulele Mariane de Nord · Insulele Minore Îndepărtate ale Statelor Unite (cu Insula Baker · Insula Howland · Insula Jarvis · Atolul Johnston · Reciful Kingman · Atolul Midway · Atolul Palmyra și Insula Wake) 1 Parțial sau în întregime în Asia, în funcție de definirea graniței Țări după continent: Africa  · America de Nord  · America de Sud  · Asia  · Europa  · Oceania