Parc național
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Parcul național este un teritoriu bine delimitat prin lege, unde se respectă anumite reguli impuse cu scopul de a proteja mediul natural (fauna, flora și cadrul natural) de activitățile omului. Scopul este deci protejarea biodiversității, nu turistic. Primul parc național din lume a fost instituit în 1872 în SUA (parcul național Yellowstone).
Alte forme de protecție a naturii asemănătoare se regăsesc în cadrul următoarelor forme de arii protejate:
- parcuri naturale
- rezervații naturale și ale biosferei
- monumente ale naturii
- situri Natura 2000
- zone de sălbăticie
Unele parcuri sunt îndeaproape supravegheate, altele, însă, sunt atât de vaste încât această muncă este imposibilă. Este cazul statului Zimbabwe.[necesită citare] Cunoscută pentru Cascada Victoria (107 m înălțime, 1700 m lungime, cu un debit de 9000 m³/secundă), această țară africană a creat parcuri naționale pentru protecția speciilor amenințate cum sunt rinocerii, elefantul sau bivolul african.
Spre deosebire de parcurile naționale, într-un parc natural activitățile umane au un loc bine stabilit, integrându-se într-un tot unitar cu cadrul natural din care fac parte. Parcul natural este constituit dintr-un teritoriu delimitat în care atributele naturale, istorice și culturale sunt protejate pe baza unui regulament, pentru o conservare și dezvoltare durabilă.
Parcuri naționale și naturale
| Vă rugăm să contribuiți la îmbunătățirea articolului ajutând la extinderea lui. Informații suplimentare pot fi găsite pe pagina de discuții. |
România
Articol principal: Lista parcurilor naționale și naturale din România.
În 1935, În România s-a înființat Parcul Național Retezat, primul parc național de pe cuprinsul acestei țări și totodată cel mai valoros din punct de vedere al biodiversității.[necesită citare] Actualmente, în România au fost înființate următoarele parcuri naționale, dar și naturale:
- Parcul Național Buila-Vânturarița
- Parcul Național Călimani
- Parcul Național Ceahlău
- Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș
- Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița
- Parcul Național Cozia
- Parcul Național Defileul Jiului
- [Parcul Național Delta Dunării
- Parcul Național Domogled - Valea Cernei
- Parcul Național Munții Măcinului
- Parcul Național Munții Rodnei
- Parcul Național Piatra Craiului
- Parcul Național Retezat
- Parcul Național Semenic - Cheile Carașului
- Parcul Natural Apuseni
- Parcul Natural Balta Mică a Brăilei
- Parcul Natural Bucegi
- Parcul Natural Cefa
- Parcul Natural Comana[1][2][3]
- Parcul Natural Defileul Mureșului Superior
- Parcul Natural Grădiștea Muncelului - Cioclovina
- Parcul Natural Lunca Joasă a Prutului Inferior
- Parcul Natural Lunca Mureșului
- Parcul Natural Munții Maramureșului
- Parcul Natural Porțile de Fier
- Parcul Natural Putna - Vrancea
- Parcul Natural Văcărești
- Parcul Natural Vânători-Neamț
- Geoparcul Platoul Mehedinți
- Geoparcul Dinozaurilor „Țara Hațegului”
Franța
Articol principal: Parcuri naționale din Franța.
- Parcul Național Vanoise
- Parcul Național Port-Cros
- Parcul Național Pirinei
- Parcul Național Cévennes
- Parcul Național Écrins
- Parcul Național Mercantour
- Parcul Național din Guadeloupe
- Parcul amazonian din Guyana
- Parcul Național din Réunion
- Parcul Național Calanques
Germania
Parcul național Bayerischer Wald (în română Pădurea Bavareză) este situat în sud-estul Germaniei, de-a lungul frontierei cu Cehia. Este împărțit în trei părți:
- O parte împrejmuită deschisă publicului, de 200 de hectare, cu lupi, râși, zimbri și urși, cel mai cunoscut dintre urși fiind Max;[necesită citare]
- O zonă cu poteci marcate;
- O rezervație de 4.000 de hectare de păduri, interzisă publicului.
