Mircea Săucan

Date personale
Mircea Săucan
Născut	5 aprilie 1928^[1] Paris, Franța
Decedat	13 aprilie 2003 (75 de ani)^[1] Nof HaGalil^⁠(d), Districtul de Nord, Israel
Cetățenie	România^[2]
Ocupație	scriitor regizor de film
Limbi vorbite	limba română^[3]
Modifică date / text

Mircea Săucan (n. 5 aprilie 1928, Paris, Franța – d. 13 aprilie 2003, Nof HaGalil^⁠(d), Districtul de Nord, Israel) a fost un regizor, scenarist și scriitor român. A emigrat în Israel în anul 1987.

Biografie

Născut la Paris dintr-un tată român (Alexandru Săucan) și o mamă evreică (Tereza Solomon), familia s-a mutat inițial în Praga, unde părinții s-au căsătorit oficial^[4], pentru ca ulterior să se stabilească în România la Carei din 1934.

În urma Dictatului de la Viena, familia se refugiază între 1940–1944 la Sibiu și Sighișoara^[4].

Între 1948–1952 a studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova^[4], unul dintre profesori (pentru scurt timp) fiindu-i chiar marele Eisenstein^[5].

Căsătorit din 1959 cu Suzana (Juja) Roth, cu care are un băiat, Emil (n. 1961)^[4].

Inițial sincer procomunist, devine rapid un indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și a prozei sale^[6]. Se hotărăște să emigreze în 1987 după 7 ani de șomaj impus^[5] și odată cu dispariția ambilor părinți^[4].

Filmografie

Regizor

Sărbătoarea alegerilor (1952)
Pe drumul libertății (1954)
Reportaj de pe Marea Neagră (1956)
Casa de pe strada noastră (1957) - mediumetraj documentar
Pagini de vitejie (1959) - documentar
Când primăvara e fierbinte (1960) - lungmetraj
Țărmul n-are sfârșit (1962) - lungmetraj
Meandre (1967) - lungmetraj
Alerta (1967) - mediumetraj documentar
100 de lei (1973) - lungmetraj
Ziduri și mâini (1974) - documentar (premiul A.C.I.N.)
Un sul de ceară (1975) - documentar
Impresii din copilărie (1977) - documentar
Eroul de la Prahova (1977)
O boală vindecabilă (1978)
Viitorul începe ieri - Ștafeta (1980) - documentar (premiul A.C.I.N.)
Sub poalele Taborului (1993)
Le retour (1994) - scurtmetraj produs de Ministerul Francez de Externe^[4]

Scenarist

Casa de pe strada noastră (1957)
Când primăvara e fierbinte (1960)
Țărmul n-are sfârșit (1962)
Ziduri și mâini (1974)
Un sul de ceară (1975)
Impresii din copilărie (1977)
Le retour (1994)

Actor

Mușchetarii în vacanță (1985)

Opera literară

Camera copiilor, București, 1969;
Manuscrisul de la Ciumați, Tel Aviv, 1989;
Izidor Mânecuță: cioburi, Tel Aviv, 1990; ediția (Isidore), traducere de Monica Costandache, Paris, 1994;
David rege, București, 1991;
Parastasul, București, 1994;
Funerailles a Bucarest, traducere de Sanda Peri și Monica Costandache, Tel Aviv, 2000.