Meretz

Meretz
(în ebraică מרצ)
Oameni cheie
PreședinteNitzan Horovitz
Date
Înființat1992 (alianță)
1997 (partid)
SediuTel Aviv
Organizație de tineretTineretul Meretz
Informații
Ideologie oficialăSocial-democrație
Secularism[1]
Feminism
Ecologism[2]
Post-sionism[3]
Laburism[4]
Soluția celor două state[5]
Poziție politicăStânga[6][7]
Afiliere internaționalăAlianța Progresivă,
Internaționala Socialistă
Afiliere europeanăPartidul Socialiștilor Europeni (observator)
Culori oficialeVerde
Knesset
5 / 120
Cei mai mulți deputați12 (1992)
Cei mai puțini deputați3 (2009)
Prezență online
www.meretz.org.il
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Meretz (în ebraică: מֶרֶצ, trad. „Vigoare”) este un partid politic liberal de stânga,[8] social-democrat[9] și ecologist[2] din Israel.

Partidul a fost format inițial în 1992, prin uniunea dintre Ratz, Mapam și Shinuy, și a obținut cele mai bune rezultate electorale în alegerile din 1992 pentru cel de-al 13-lea Knesset (între 1992 și 1996), în care a ocupat 12 fotolii. La alegerile legislative din 2015 partidul a câștigat 5 locuri.

Meretz este un partid secular[10] care susține soluția celor două state pentru conflictul israeliano-palestinian, justiția socială, drepturile omului (în special pentru minoritățile etnice și sexuale), libertatea religioasă și ecologismul.[11]

Partidul este membru al Alianței Progresive[12] și al Internaționalei Socialiste[13] și este membru observator al Partidului Socialiștilor Europeni.[14] La alegerile parlamentare din 2 martie 2020 s-a prezentat in coaliție cu Partidul Muncii (aflat în decădere) si cu lista Gesher, toate cele trei partide împreună obținând numai 6 locuri în Parlament.

Principii declarate

Partidul pune accentul pe următoarele principii:

  • Pacea între Israel și palestinieni pe baza soluției celor două state stipulate de Acordul de la Geneva.
  • Înghețarea construcției implantărilor evreiești în Cisiordania.
  • Apărarea drepturilor omului:
  • Lupta pentru apărarea drepturilor omului în teritoriile palestiniene ocupate de Israel.
  • Drepturile minorităților din Israel (precum arabii israelieni și muncitorii străini), lupta împotriva discriminării și sprijinul pentru acțiunea afirmativă.
  • Drepturile femeilor și feminismul.
  • Drepturile minorităților sexuale LGBT din Israel.
  • Lupta pentru justiție socială:
  • Transformarea Israelului într-un stat social-democratic al bunăstării.
  • Protejarea drepturilor muncitorilor și lupta împotriva exploatării lor (mai ales, dar nu exclusiv, în cazul muncitorilor străini și imigranților).

Președinți

  • Șulamit Aloni (1993–1996)
  • Yossi Sarid (1996–2003)
  • Yossi Beilin (2004–2008)
  • Haim Oron (2008–2011)
  • Zehava Gal-On (2012–2018)
  • Tamar Zandberg (2018–2019)
  • Nitzan Horovitz (din 2019)

Membri în Knesset

Legislatură Knesset Fotolii Membri
1988–1992 10 Shulamit Aloni, Mordechai Virshubski, Ran Cohen, David Zucker, Yossi Sarid (toți Ratz), Haim Oron, Hussein Faris, Yair Tzaban (Mapam), Avraham Poraz, Amnon Rubinstein (Shinui)
1992–1996 12 Shulamit Aloni, Ran Cohen, David Zucker, Yossi Sarid, Naomi Chazan, Binyamin Temkin, Haim Oron, Walid Haj Yahia, Yair Tzaban, Anat Maor, Avraham Poraz, Amnon Rubinstein
1996–1999 9 Naomi Chazan, Ran Cohen, David Zucker (retras în 17 martie 1999), Yossi Sarid, Haim Oron, Walid Haj Yahia, Anat Maor, Avraham Poraz (retras în 17 ianuarie 1999), Amnon Rubinstein
1999–2003 10 Haim Oron (înlocuit cu Mossi Raz pe 25 februarie 2000), Hussniya Jabara, Zehava Gal-On, Naomi Chazan, Ran Cohen, Anat Maor, Amnon Rubinstein (înlocuit cu Uzi Even pe 31 octombrie 2002), Yossi Sarid, Avshalom Vilan, Ilan Ghilon
2003–2006 5 Haim Oron, Zehava Gal-On, Avshalom Vilan, Ran Cohen, Yossi Sarid
2006–2009 5 Yossi Beilin (înlocuit cu Tzvia Greenfeld pe 4 noiembrie 2009), Haim Oron, Ran Cohen, Zehava Gal-On, Avshalom Vilan
2009–2013 3 Haim Oron (înlocuit cu Zehava Gal-On pe 24 martie 2011), Ilan Ghilon, Nitzan Horowitz,
2013–2015 6 Zehava Gal-On, Ilan Ghilon, Nitzan Horowitz, Michal Rozin, Issawi Frej, Tamar Zandberg
2015– 5 Zehava Gal-On (înlocuită cu Mossi Raz pe 22 octombrie 2017), Ilan Ghilon, Issawi Frej, Michal Rozin, Tamar Zandberg

Note

  1. ^ Ishaan Tharoor (). „A guide to the political parties battling for Israel's future”. The Washington Post. Accesat în . 
  2. ^ a b Melanie J. Wright (). Studying Judaism: The Critical Issues. A&C Black. p. 49. ISBN 978-1-4725-3888-8. Accesat în . 
  3. ^ Meretz removes 'Zionism' from its platform (în engleză), Israel National News 
  4. ^ https://labourhistorymelbourne.files.wordpress.com/2012/05/proceedings-papers-december-2008-labour-traditions.pdf
  5. ^ „Guide to Israel's political parties”. BBC News. . Accesat în . 
  6. ^ Itamar Rabinovich (). Waging Peace: Israel and the Arabs, 1948–2003. Princeton University Press. p. 147. ISBN 1-4008-2597-0. Accesat în . 
  7. ^ Sharon Weinblum (). Security and Defensive Democracy in Israel: A Critical Approach to Political Discourse. Routledge. p. 10. ISBN 978-1-317-58450-6. 
  8. ^ In addition to left-wing, Meretz is commonly described as the major far-left political party:
    • Rudoren, Jodi (). „Shulamit Aloni, Outspoken Israeli Lawmaker, Dies at 86”. The New York Times. Accesat în . 
    • Chafets, Zev (). „Who's Winning the Gaza Clash? Both Hamas and Israel” (în engleză). Bloomberg News. Accesat în . 
    • Sales, Ben (). „Likud's Moshe Feiglin: Cool on Palestinians, hot for pot”. Jewish Telegraphic Agency. Accesat în . 
    • Zeveloff, Naomi (). „For Israelis, President Donald Trump Is Great Unknown”. The Forward. Accesat în . 
    • Zeveloff, Naomi (). „Will Israeli Labor Party Eat Its Young To Join Bibi's Government?”. The Forward. Accesat în . 
    • Harkov, Lahav (). „Knesset Members answer: Expectations for Trump's visit?”. The Jerusalem Post. Accesat în . 
    • Marszal, Andrew (). „Israel election results: Netanyahu secures resounding victory - live”. The Daily Telegraph. Accesat în . 
  9. ^ Meretz is commonly described as social-democratic political party:
    • Ronit Chacham (). Breaking Ranks: Refusing to Serve in the West Bank and Gaza Strip. Other Press, LLC. p. 60. ISBN 978-1-59051-099-5. Accesat în . 
    • Shmeul Sandler; Manfred Gerstenfeld; Jonathan Rynhold, ed. (). „Appendices”. Israel at the Polls 2006. Routledge. p. 281. ISBN 978-1-317-96992-1. Accesat în . 
    • Hoda Ragheb Awad (). „The Legal Status of Women in Eqypt: reform and social inertia”. În Fatima Sadiqi; Moha Ennaji. Women in the Middle East and North Africa: Agents of Change. Routledge. p. 136. ISBN 978-1-136-97037-5. Accesat în . 
    • Gershon Shafir (). „Business in Politic: Globalization and the Search for Peace in South Africa and Israel/Palestine”. În David Levi-Faur; Gabriel Sheffer; David Vogel. Israel: The Dynamics of Change and Continuity. Routledge. p. 116. ISBN 978-1-135-30142-2. Accesat în . 
    • Jenna Lea (). „Israel”. În Karl R. DeRouen; Paul Bellamy. International Security and the United States: An Encyclopedia. Greenwood Publishing Group. p. 391. ISBN 978-0-313-08486-7. Accesat în . 
    • Emilie van Haute; Anika Gauja, ed. (). Party Members and Activists. Routledge. p. 17. ISBN 978-1-317-52432-8. 
  10. ^ Meretz is recognised as secular by numerous texts:
    • Gideon Doron; Michael Harris (). Public Policy and Electoral Reform: The Case of Israel. Lexington Books. p. 82. ISBN 978-0-7391-0134-6. Accesat în . 
    • Asher Cohen; Bernard Susser (). Israel and the Politics of Jewish Identity: The Secular-Religious Impasse. JHU Press. p. 52. ISBN 978-0-8018-6345-5. Accesat în . 
    • Dieter Nohlen; Florian Grotz; Christof Hartmann (). Elections in Asia and the Pacific: A Data Handbook : Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia: Volume I: Middle East, Central Asia, and South Asia. OUP Oxford. p. 111. ISBN 978-0-19-153041-8. Accesat în . 
    • William Safran (). The Secular and the Sacred: Nation, Religion and Politics. Routledge. p. 221. ISBN 978-1-135-76211-7. Accesat în . 
    • Mayn Katz (). Song of Spies. Variocity. p. 60. ISBN 978-1-933037-73-8. Accesat în . 
  11. ^ „Meretz”. Ynetnews. . Accesat în . 
  12. ^ „Participants”. Progressive Alliance. Accesat în . 
  13. ^ „Member Parties of the Socialist International”. Socialist International. Accesat în . 
  14. ^ „Members”. Party of European Socialists (PES). Arhivat din original la . Accesat în .