Mathilda May

Mathilda May

Mathilda May la Cannes 2010
Date personale
Nume la naștereKarima Mathilda Haïm Modificați la Wikidata
Născută (59 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Saint-Ouen, Région parisienne, Franța Modificați la Wikidata
PărințiVictor Haïm Modificați la Wikidata
Căsătorită cuGérard Darmon[*][[Gérard Darmon (French-Moroccan actor and singer)|​]] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță de televiziune[*]
actriță de film
cântăreață
regizoare[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5] Modificați la Wikidata
Alma materConservatorul din Paris
Alte premii
César pentru cea mai promițătoare actriță (1988)
Prix Romy Schneider[*][[Prix Romy Schneider (award)|​]] (1989)
Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor[*] (2023) Modificați la Wikidata
Prezență online
cont Twitter
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Mathilda May (de fapt Karima Mathilda Haim; n. 8 februarie 1965, Paris) este o actriță franceză.

Date biografice

Mathilda May este fiica unei balerine scandinave, tătăl ei fiind un scenarist de origine greco-turcă. May studiază 10 ani balet, începând cariera de actriță la vârsta de 18 ani. Pentru rolul ei jucat în filmul Nemo, i se acordă ca tânără speranță, premiul Romy-Schneider. Prin anii 1980 ea este considerată ca cea mai bună descoperire a cinematografiei franceze, jucând în filme regizate de Claude Chabrol și Werner Herzog. Ea a mai încercat pe o perioadă scurtă, să cânte muzică Jazz.

Filmografie

  • 1984 : Nemo, de Arnaud Sélignac
  • 1985 : Les Rois du gag, de Claude Zidi
  • 1985 : Lifeforce (Forța vieții), de Tobe Hooper
  • 1986 : Letters to an Unknown Lover, de Peter Duffell
  • 1987 : La Vie dissolue de Gérard Floque, de Georges Lautner
  • 1987 : Le Cri du hibou, de Claude Chabrol
  • 1988 : La Passerelle, de Jean-Claude Sussfeld
  • 1988 : Trois places pour le 26, de Jacques Demy
  • 1991 : Naked Tango, de Leonard Schrader
  • 1991 : Cerro Torre, le cri de la roche (Cerro Torre: Schrei aus Stein), de Werner Herzog
  • 1991 : Becoming Colette, de Danny Huston
  • 1992 : Toutes peines confondues, de Michel Deville
  • 1992 : Isabelle Eberhardt, de Ian Pringle
  • 1994 : Le Voleur et la menteuse, de Paul Boujenah
  • 1994 : Grosse Fatigue, de Michel Blanc
  • 1994 : La Lune et le téton (La Teta y la luna), de Bigas Luna
  • 1996 : Celluloide, de Carlo Lizzani
  • 1997 : Le Chacal, de Michael Caton-Jones
  • 1999 : Entrevue, de Marie-Pierre Huster (scurt-metraj)
  • 2000 : Là-bas... mon pays, de Alexandre Arcady
  • 2004 : Love Express, de Elena Hazanov
  • 2007 : New Délire de Eric Le Roch
  • 2007 : La Fille coupée en deux de Claude Chabrol

Discografie

  • Mathilda May (Columbia, 1992)
  • Joy Of Love (Columbia, 1992)
  • If you Miss (Columbia, 1993)

Referințe

  1. ^ „Mathilda May”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Mathilda May, SNAC, accesat în  
  3. ^ Mathilda May, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ Mathilda May, Munzinger Personen, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe


  • v
  • d
  • m
  • 1983 Sophie Marceau
  • 1984 Sandrine Bonnaire
  • 1985 Laure Marsac
  • 1986 Charlotte Gainsbourg
  • 1987 Catherine Mouchet
  • 1988 Mathilda May
  • 1989 Catherine Jacob
  • 1990 Vanessa Paradis
  • 1991 Judith Henry
  • 1992 Géraldine Pailhas
  • 1993 Romane Bohringer
  • 1994 Valeria Bruni Tedeschi
  • 1995 Élodie Bouchez
  • 1996 Sandrine Kiberlain
  • 1997 Laurence Côte
  • 1998 Emma de Caunes
  • 1999 Natacha Régnier
  • 2000 Audrey Tautou
  • 2001 Sylvie Testud
  • 2002 Rachida Brakni
  • 2003 Cécile de France
  • 2004 Julie Depardieu
  • 2005 Sara Forestier
  • 2006 Linh Dan Pham
  • 2007 Mélanie Laurent
  • 2008 Hafsia Herzi
  • 2009 Déborah François
  • 2010 Mélanie Thierry
  • 2011 Leïla Bekhti
  • 2012 Naidra Ayadi / Clotilde Hesme
  • 2013 Izïa Higelin
  • 2014 Adèle Exarchopoulos
  • 2015 Louane Emera
  • 2016 Zita Hanrot
Control de autoritate