Marin Moraru
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Moraru.
| Marin Moraru | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  București, România |
| Decedat | (79 de ani)[2] București, România |
| Înmormântat | Cimitirul Bellu |
| Cetățenie |  România |
| Religie | Biserica Ortodoxă Română |
| Ocupație | actor actor de teatru[*] actor de film actor de televiziune[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Alma mater | Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București |
| Premii Gopo | |
| 2009 Gopo pentru întreaga operă | |
Modifică date / text  | |
Marin Moraru (n. , București, România – d. , București, România) a fost un actor român de film, radio, teatru, televiziune și voce.
Biografie
Marin Moraru s-a născut la data de 31 ianuarie 1937 în București și s-a stins din viață la 21 august 2016, la București (Spitalul Elias). A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” în anul 1961, la clasa profesor Dina Cocea, având ca examen de diplomă rolul Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale.
După absolvirea facultății, a activat ca actor pe scenele de la Teatrul Tineretului (1961-1964), apoi la Teatrul de Comedie (1965-1968), la Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra” (1968-1971) și la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” (1971-1974).
După o perioadă în care a predat în calitate de conferențiar universitar la I.A.T.C. București (1974-1980), s-a reîntors în anul 1980 la Teatrul Național „I.L. Caragiale”. Din anul 2002 a fost societar de onoare al Teatrului Național din București.[3]
Piese de teatru
- Pigulete plus cinci fete de C. Bratu
- Chirița în provincie de Vasile Alecsandri
- Ocolul Pământului de P. Kohout
- Umbra de E. Swartz
- Troilus și Cresida de William Shakespeare
- Capul de rățoi de George Ciprian
- D'ale carnavalului de Ion Luca Caragiale
- Nepotul lui Rameau de Diderot
- Transplantarea inimii necunoscute de A. Marodin
- Leonce și Lenav de G. Buchner
- Un fluture pe lampă de Paul Everac
- Trei frați gemeni din Veneția de A. Mattiuzzi
- Ultima oră de Mihail Sebastian
- O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale
- Saragosa
- Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt
- Gaițele de Alexandru Kirițescu
- Fundația de Valeho
- O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale
- Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett
- Harap Alb de Radu Ițcuș
- Azilul de noapte de Maxim Gorki
- Take, Ianke și Cadîr de Victor Ion Popa
- Crimă pentru pământ, dramatizare de Grigore Gonța după romanul omonim al lui Dinu Săraru
- Egoistul de Jean Anouilh
- Femeia îndărătnică de William Shakespeare
- Piscina de la miezul nopții de Peter Karvas
Filmografie
- Haiducii (1966)
- Un film cu o fată fermecătoare (1967)
- Maiorul și moartea (1967)
- Răpirea fecioarelor (1968)
- Răzbunarea haiducilor (1968)
- Felix și Otilia (1972) - dublaj de voce Costache Giurgiuveanu
- Un comisar acuză (1974) - comisarul Ghiță Petrescu
- Un zâmbet pentru mai târziu (1974)
- Actorul și sălbaticii (1975) - majordomul Vasile
- Filip cel bun (1975)
- Toamna bobocilor (1975) - Toderaș
- Elixirul tinereții (1975)
- Operațiunea Monstrul (1976) - Corneliu
- Pintea (1976) - dublaj de voce Bălan
- Tufă de Veneția (1977)
- Iarna bobocilor (1977) - Toderaș
- Cianura... și picătura de ploaie (1978) - dr. Grecea
- Stop cadru la masă (1980) - dublaj de voce Filip Halunga
- Concurs (1982)
- Faleze de nisip (1983)
- Ringul (1984) - Tom
- Zbor periculos (1984)
- Masca de argint (1985) - boierul Vâlcu
- Vară sentimentală (1986) - brigadierul Ioan Stroe
- Cuibul de viespi (1987)
- În fiecare zi mi-e dor de tine (1988)
- Chirița în Iași (1988)
- Amen (2002) - Fotograful
- Iubire ca în filme (2006) - Petre Varga (decedat)
- Inimă de țigan (2007) - Cristofor
- Regina (2008) - Cristofor
- Aniela (2009) - Costică
- Iubire și Onoare (2010) - Mohamed
- Pariu cu viața (2011) - Silviu „Bunicu” Crăciun
- O nouă viață (2014) - Silviu „Bunicu” Crăciun
Publicații
- Suntem ce sunt amintirile noastre, Editura ALL, 2013 [4]
Distincții
- În 2008 a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică (UNATC) cu ocazia aniversării instituției.[5]
- Premiul Gopo al Asociației pentru promovarea Filmului Românesc, ediția a 3-a, 2009, pentru întreaga carieră.[6]
- În 2012 a primit o stea pe „Aleea Celebrităților” din București (Piața Timpului).[3]
- Premiul de Excelență al Festivalului Internațional de Film Transilvania TIFF 2015 pentru întreaga activitate.[7]
Decorații
- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
- Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Mare Cruce (2008)
Note
- ^ a b https://port.hu/jump/person-144861, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Marin Moraru
- ^ a b A murit actorul Marin Moraru, Europa FM.ro, 21 august 2016
- ^ VIDEO Lansarea biografiei lui Marin Moraru: „În paginile acestei cărți se află sufletul meu“, 23 noiembrie 2013, Corina Zorzor, Adevărul, accesat la 6 ianuarie 2014
- ^ Roberto Stan, Actorul Marin Moraru a decedat Arhivat în , la Wayback Machine., Agenția Națională de Presă AGERPRES, 21 august 2016
- ^ „Marin Moraru, distins cu Premiul de excelență la Festivalul de Film Transilvania”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Marin Moraru, la TIFF: Nu îmi place să filmez, când mă văd pe ecran mă doare stomacul
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, b) 4.
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marin Moraru
- Marin Moraru la Internet Movie Database
- Mihaela Dorobanțu, Marin Moraru a murit, 21 august 2016, huff.ro
- Site memorial Marin Moraru. Suntem ce sunt amintirile noastre, marinmoraru.ro, accesat la 18 februarie 2020
Interviuri
- Doi pentru eternitate: Marin Moraru si Florin Piersic, Silvia Kerim, Formula AS - anul 2009, numărul 855
- Marin Moraru, la 74 de ani: „Vulgaritatea a devenit normalitate. Este imposibil ca eu să trăiesc în această cloacă", 2 februarie 2011, Maridana Arsene, Adevărul
- 77 de lucruri pe care le-a învățat Marin Moraru până la 77 de ani, 31 ianuarie 2014, Dan Boicea, Ziarul Metropolis
- INTERVIU. Actorul Marin Moraru explică de ce s-a izolat: „Filmul românesc e plin de beep-uri. De-aia nu mai joc“, 9 iunie 2015, Florin Ghioca, Adevărul
| |||||||||||
| ||||||||
