Wikisursă La Wikisursă există texte originale legate de Mai am un singur dor
„Mai am un singur dor” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu în 1881 și finisată de-a lungul cîtorva ani. A văzut lumina tiparului în 1884, în volumul „Poesii”. Există mai multe versiuni ale acestei poezii, printre care de exemplu „Nu voi mormânt bogat”.
Muzică Guilelm Șorban, Mai am un singur dor , cântec, 1901
George Enescu, Simfonia a V-a (neterminată), 1941[1]
Referințe ^ Pascal Bentoiu, Breviar enescian , p. 111 Bibliografie Pascal Bentoiu, Breviar enescian , Editura UNMB, 2005
Legături externe FOTO Dorințele neîmplinite ale lui Mihai Eminescu. Marea, ultimul lui dor, 24 februarie 2013, Sinziana Ionescu, Adevărul
Acest articol despre literatura română este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!
Poezii de Mihai Eminescu
Poesii Singurătate Lasă-ți lumea ta uitată Și dacă... Pajul Cupidon... Ce te legeni... Melancolie Rugăciunea unui dac Pe aceeași ulicioară... De câte ori, iubito... O, rămâi... Despărțire Crăiasa din povești Odă La mijloc de codru des Venere și Madonă Iubind în taină Afară-i toamnă Sunt ani la mijloc Când iarăși glasul Trecut-au anii S-a stins viața falnicei Veneții Dorința Mortua est! Noaptea... Egipetul Adio Ce e amorul? Lacul Înger și demon Floare albastră Se bate miezul nopții... Înger de pază Atât de fragedă... O, mamă... Făt-Frumos din tei Cu mâne zilele-ți adaogi... Din valurile vremii... Povestea codrului Împărat și proletar Pe lângă plopii fără soț... Glossă S-a dus amorul... Departe sunt de tine... Freamăt de codru De-or trece anii... Peste vârfuri Somnoroase păsărele... Revedere Când amintirile... Doina Mai am un singur dor De-oi adormi Nu voi mormânt bogat Iar când voi fi pământ Epigonii Călin Strigoii Satira I Satira II Satira III Satira IV Luceafărul Criticilor mei Din periodice Publicate
