Jan Kott

Jan Kott
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Varșovia, Imperiul Rus[5][6] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani)[1][2][7][6] Modificați la Wikidata
Santa Monica, California, SUA[8] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (infarct miocardic) Modificați la Wikidata
Cetățenie Polonia[9]
 Statele Unite ale Americii[9] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric literar[*]
scriitor
critic de teatru[*]
traducător
critic literar[*]
jurnalist
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba poloneză[10][11] Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Muncitoresc Unit Polonez  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Wrocław  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Herder
Order Sztandaru Pracy II klasy[*][[Order Sztandaru Pracy II klasy (Polish honors)|​]]
Bursă Guggenheim[*]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Jan Kott (n. , Varșovia, Imperiul Rus – d. , Santa Monica, California, SUA) a fost un eseist, critic teatral și literar, istoric literar, scriitor, prozator și poet polonez. A fost membru în colectivul redacțional al săptămânalului literar-artistic "Kuznica" între 1945 și 1948. A fost unul dintre organizatorii Institutului de cercetări literare, din 1949 profesor la catedra de romanistică din cadrul Universității din Wrocław, iar din 1952 profesor la catedra de polonă a Universității din Varșovia.

Biografie

În 1939, după capitularea Varșoviei prizonier de război într-un lagăr german, izbutește să fugă ajutat fiind de un medic care-i procură actele unui decedat. A fost arestat de poliție. Imediat după ce iese din temniță se înscrie în partidul comunist. Urmează o serie de misiuni care-l poartă la Varșovia, Lvov, Cracovia, în păduri unde se duceau lupte, în zona germană, în cea sovietică. În martie 1957 părăsește partidul comunist, iar în anii '60 se exilează peste Ocean.

Opera literară

În perioada interbelică a scris critică literară și poezie. În 1946 și-a publicat eseurile scrise în timpul războiului, sub titlul Mitologie și realism, în 1948 studiul Despre Păpușa lui Bolesław Prus, iar în 1949 volumul de eseuri Școala clasicilor consacrat operelelor realismului vest-european din secolele XVIII-XIX. În cadrul cercetărilor sale pe primul loc s-a situat epoca iluminismului: O nouă sinteză a iluminismului polonez (1950), antologia Poezia iluminismului polonez (1950), antologia Poezia iluminismului polonez (1950), ediția critică a scrierilor lui S.Trembecki (1953) și ale lui F.Bohomolec (1960). Publicistica sa, editată sub titlul Progres și prostie (vol.1-2, 1956) precum și cronicile teatrale strînse în volumele Cum vă place (1955), Îmblînzirea scorpiilor (1957) și Masură pentru măsură (1962) reprezintă o cronică a vieții teatrale și literar-sociale a perioadei respective. Schițe despre Shakespeare, apărută în cea de-a treia ediție sub titlul Shakespeare, contemporanul nostru (1965) este cartea care i-a adus în 1964 Premiul Herder. A tradus din operele lui Diderot, Rimbaud, Apollinaire, Eluard, Aragon, Sartre, Ionescu și mulți alții.

Stabilit din 1966 în SUA, Jan Kott predă (mai întîi la Universitatea din Yale și apoi la Universitatea Stony Brook) literatură comparată și anglistică. În 1966 îi apar în SUA volumul de proză Jurnal și schițe mărunte, în 1973 eseul Zeul devorat, iar în 1990 scrierea Contribuții la o biografie. Cele mai multe din operele sale au fost traduse în numeroase țări.

Note

  1. ^ a b c d „Jan Kott”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Jan Kott, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Jan Kott, Brockhaus Enzyklopädie 
  5. ^ „Jan Kott”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ a b Kott, Jan (1914-2001) (în poloneză), Gazeta Wyborcza[*][[Gazeta Wyborcza (Polish daily newspaper)|​]],  
  8. ^ „Jan Kott”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ a b LIBRIS, , accesat în  
  10. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  11. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)

Bibliografie

  • Despre viața și activitatea teoreticianului literar polonez Jan Kott, România literară, nr. 36, p. 28
  • v
  • d
  • m
Laureații Premiului Herder
1964–1970
1971–1980
  • 1971: Jiří Kolář
  • Blaže Koneski
  • Georgios Megas
  • Kazimierz Michałowski
  • Mihail Sokolovski
  • Zaharia Stancu
  • Bence Szabolcsi
  • 1972: Dragotin Cvetko
  • Atanas Dalchev
  • Branko Maksimović
  • Gyula Ortutay
  • Jaroslav Pešina
  • Henryk Stażewski
  • Virgil Vătășianu
  • 1973: Veselin Beshevliev
  • Stylianos Harkianakis
  • János Harmatta
  • Zbigniew Herbert
  • Eugen Jebeleanu
  • Petar Lubarda
  • Jan Racek
  • 1974: Władysław Czerny
  • Ivan Duichev
  • Ivo Frangeš
  • László Gerő
  • Stylianos Pelekanidis
  • Ján Podolák
  • Zeno Vancea
  • 1975: Józef Burszta
  • Hristo M. Danov
  • Stanislav Libenský
  • Maria Ana Musicescu
  • Gábor Preisich
  • Pandelis Prevelakis
  • Stanojlo Rajičić
  • 1976: Jagoda Buić
  • Marin Goleminov
  • Ioannis Kakridis
  • Dezső Keresztury
  • Nichita Stănescu
  • Rudolf Turek
  • Kazimierz Wejchert
  • 1977: Nikolaos Andriotis
  • Riko Debenjak
  • Emmanuel Kriaras
  • Albert Kutal
  • Máté Major
  • Krzysztof Penderecki
  • Anastas Petrov
  • Ion Vladutiu
  • 1978: Eugen Barbu
  • Đurđe Bošković
  • Kazimierz Dejmek
  • Stoyan Dzudzev
  • Béla Gunda
  • Jiří Hrůza
  • Yiannis Spyropoulos
  • 1979: Magdalena Abakanowicz
  • Ferenc Farkas
  • Zdenko Kolacio
  • Atanas Natev
  • András Sütő
  • Pavel Trost
  • Apostolos E. Vacalopoulos
  • 1980: Gordana Babić-Đorđević
  • Iván Balassa
  • Kamil Lhoták
  • Manousos Manousakas
  • Vera Mutafchieva
  • Alexandru Rosetti
  • Wiktor Zin
1981–1990
  • 1981: Emil Condurachi
  • Sándor Csoóri
  • Stefka Georgieva
  • Dimitrios Loukatos
  • Vjenceslav Richter
  • Eugen Suchoň
  • Elida Maria Szarota
  • 1982: Athanasios Aravantinos
  • Ana Blandiana
  • Vojislav J. Đurić
  • Sona Kovacevicová
  • Aleksandar Nichev
  • Jan Józef Szczepański
  • Imre Varga
  • 1983: Władysław Bartoszewski
  • Géza Entz
  • Jozef Jankovič
  • Gunther Schuller
  • Zdenko Škreb
  • Stefana Stoykova
  • C. A. Trypanis
  • 1984: Emilijan Cevc
  • Konstantinos Dimaras
  • Karel Horálek
  • György Konrád
  • Constantin Lucaci
  • Krasimir Manchev
  • Krzysztof Meyer
  • 1985: Branko Fučić
  • Růžena Grebeníčková
  • Adrian Marino
  • Demetrios Pallas
  • Károly Perczel
  • Simeon Pironkov
  • Andrzej Wajda
  • 1986: Georgi Baev
  • Tekla Dömötör
  • Boris Gaberščik
  • Konrad Górski
  • Johannes Karayannopoulos
  • Jiří Kotalík
  • Anatol Vieru
  • 1987: Roman Brandstaetter
  • Doula Mouriki
  • József Ujfalussy
  • Vladimir Veličković
  • Velizar Velkov
  • Gheorghe Vrabie
  • 1988: Roman Berger
  • Christos Kapralos
  • Zoe Dumitrescu-Bușulenga
  • György Györffy
  • Donka Petkanova
  • Mieczysław Porębski
  • Edvard Ravnikar
  • 1989: Maria Banuș
  • Ákos Birkás
  • Jerzy Buszkiewicz
  • Václav Frolec
  • Nikolai Genchev
  • Petar Miljković-Pepek
  • Nikos Gabriel Pentzikis
  • 1990: Liviu Calin
  • Bronisław Geremek
  • Aris Konstantinidis
  • Dejan Medaković
  • Virginia Paskaleva
  • Adriena Šimotová
  • András Vizkelety
1991–2000
2001–2006
  • 2001: Yurii Andrukhovych
  • Janez Bernik
  • János Böhönyey
  • Maria Kłańska
  • Marek Kopelent
  • Andrej Mitrović
  • Evanghelos Moutsopoulos
  • 2002: George Demetrius Bambiniotis
  • Māris Čaklais
  • Péter Esterházy
  • Radost Ivanova
  • Nedjeljko Fabrio
  • Aurel Stroe
  • Lech Trzeciakowski
  • 2003: Vasil Gyuzelev
  • Drago Jančar
  • Károly Manherz
  • Stanisław Mossakowski
  • Ales Rasanau
  • Ludvík Václavek
  • Ana Maria Zahariade
  • 2004: Theodore Antoniou
  • Michał Głowiński
  • Dušan Kováč
  • Fatos Lubonja
  • Éva Pócs
  • Kazimir Popkonstantinov
  • Romualdas Požerskis
  • 2005: Károly Klimó
  • Hanna Krall
  • Primož Kuret
  • Jiří Kuthan
  • Andrei Marga
  • Eimuntas Nekrošius
  • Krešimir Nemec
  • 2006: Włodzimierz Borodziej
  • Nicos Hadjinicolaou
  • Gabriela Kiliánová
  • Ene Mihkelson
  • Vojteh Ravnikar
Control de autoritate