Italianca în Alger

Italianca în Alger


Pagina de titlu a libretului, Veneția 1813
Titlu originalL’italiana in Algeri
Genuldrama jocoso per musica
Cicluldouă acte, opt scene
CompozitorulGioachino Rossini
LibretulAngelo Anelli
Data premierei22 mai 1813
Limba italiană
Duratăcca. 2 ½ ore
Locul acțiuniiAlgeria
Timpul acțiunii1810
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Italianca în Alger (titlul original: în italiană L’italiana in Algeri) este o opera buffa (titlul original: "dramma giocoso per musica") de Gioachino Rossini în două acte cu un libret de Angelo Anelli. Premiera a avut loc pe 22 mai 1813 în Teatro San Benedetto din Veneția.

Personaje

  • Mustafà, Beiul Algerului (bas)
  • Elvira, soția lui Mustafà (soprană)
  • Zulma, o sclavă, confidenta Elvirei (mezzo-soprană)
  • Lindoro, un tânăr prizonier italian, sclavul favorit al lui Mustafà (tenor)
  • Isabella, o tânără italiană, iubita lui Lindoro (contralto)
  • Taddeo, însoțitorul Isabellei (buffo)
  • Ali, căpitanul corsarilor algerieni (basso buffo)
  • Corul eunucilor din serai, corsarilor algerieni, de sclavi italieni, gărzi, sclavi, sclave, marinari.

Rezumat

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea operei are loc în Alger în jurul anului 1810. Mustafà, bei-ul Algerului, s-a săturat de soția sa Elvira. Pentru a scăpa de ea, el vrea să o căsătorească cu sclavul său italian Lindoro. Confidentul său Ali, urmează să-l conducă la o italiancă plină de temperament, ca înlocuitoare. Lindoro, care se îndrăgostise de Isabella înainte de a fi luat prizonier și făcut sclav, a refuzat oferta lui Mustafà. Isabella a plecat între timp să-l caute pe Lindoro cu Taddeo, însă nava lor a eșuat în largul coastei Algeriei. Ali profită de ocazie pentru a-i îndeplini dorința stăpânului său. Taddeo reușește să rămână cu Isabella, dându-se drept unchiul ei. Pentru a scăpa de Elvira, Mustafà îi promite lui Lindoro că îl va lăsa să plece în Italia dacă o va lua cu el pe Elvira ca nevastă. Isabella ajunge la curtea lui Mustafà Bey, care imediat se îndrăgostește de ea. Lindoro sosește cu Elvira pentru a-și lua rămas bun înainte de plecare. Lindoro și Isabella se recunosc imediat. Iute la minte, Isabella îl îndeamnă pe Mustafà să o păstreze pe Elvira ca soție și să-i lase pe Lindoro în seama ei, dacă pune preț pe favorurile ei.

Mustafà este complet îndrăgostit de Isabella însă ea îl iubește pe Lindoro, care o poate convinge cu ușurință că îi este încă fidel. Ei decid să fugă. Pentru a o câștiga pe Isabella, Mustafà îi numește „unchiul” Taddeo drept „caimacam” (locțiitor). Mustafà, Taddeo și Lindoro o observă în secret pe Isabella, care vrea să se facă frumoasă pentru „iubitul” ei. Mustafà îl trimite pe Lindoro să o ia pe Isabella și îi cere lui Taddeo să-l lase singur cu Isabella de îndată ce strănută. Nu iese însă nimic din tête-à-tête, deoarece Taddeo refuză să plece, iar Isabella îi cere Elvirei să li se alăture.

Isabella îi promite lui Mustafà să-l numească „Pappataci” („gluton”). Nu e greu, un Pappataci nu face altceva decât să mănânce, să bea și să doarmă. El trebuie să jure că va mânca o masă bogată la ceremonia de admitere, fără să acorde atenție la ceea ce se întâmplă în jurul lui. Isabella, Lindoro și ceilalți italieni folosesc asta pentru a fugi. Mustafà recunoaște păcăleala prea târziu și își acceptă soarta.

Actul I

Actul II

Galerie de imagini

  • Scenografia de Francesco Bagnara (1784-1866) pentru premiera Italianca în Alger, Teatro San Benedetto, 1826.
    Scenografia de Francesco Bagnara (1784-1866) pentru premiera Italianca în Alger, Teatro San Benedetto, 1826.
  • Desen de Peter Hoffer pe coperta libretului Italianca în Alger (nedatat)
    Desen de Peter Hoffer pe coperta libretului Italianca în Alger (nedatat)
  • Alegoria eliberării sclavilor din Alger de Jérôme Bonaparte în 1805 (pictură în ulei de François-André Vincent, 1806)
    Alegoria eliberării sclavilor din Alger de Jérôme Bonaparte în 1805 (pictură în ulei de François-André Vincent, 1806)

Referințe


Bibliografie

  • Grigore Constantinescu și Daniela Caraman-Fotea, Ghid de operă, București, 1971
  • Ana Buga și Cristina Maria Sârbu, 4 secole de teatru muzical, București, 1999
  • Ioana Ștefănescu, O istorie a muzicii universale, Vol.IV, București, 2002
  • Wagner, Heinz, Der Große Opernführer, Berühmte Komponisten und ihre Werke, Sonderausgabe, München 1990: Orbis Verlag, p. 586, ISBN 3-572-05190-8 

Vezi și

  • Operă
  • Operetă

Legături externe

Materiale media legate de Italianca în Alger la Wikimedia Commons


v  d  m
Gioachino Rossini
Opere
  • Demetrio e Polibio (1806)
  • La cambiale di matrimonio (1810)
  • L'equivoco stravagante (1811)
  • L'inganno felice (1812)
  • Ciro in Babilonia, ossia La caduta di Baldassare (1812)
  • Scara de mătase (1812)
  • La pietra del paragone (1812)
  • L'occasione fa il ladro (1812)
  • Il Signor Bruschino, ossia Il figlio per azzardo (1813)
  • Tancred (1813)
  • Italianca în Alger (1813)
  • Aureliano in Palmira (1813)
  • Turcul în Italia (1814)
  • Sigismondo (1814)
  • Elisabetta, regina d'Inghilterra (1815)
  • Torvaldo e Dorliska (1815)
  • Bărbierul din Sevilla (1816)
  • La gazzetta (1816)
  • Otello, sau Il moro di Venezia (1816)
  • La Cenerentola, ossia La bontà in trionfo (Cenușăreasa) (1817)
  • Coțofana hoață (La gazza ladra) (1817)
  • Armida (1817)
  • Adelaide di Borgogna (1817)
  • Mosè in Egitto (1818)
  • Adina, ossia Il califfo di Bagdad (1818)
  • Ricciardo e Zoraide (1818)
  • Ermione (1819)
  • Eduardo e Cristina (1819)
  • La donna del lago (1819)
  • Bianca e Falliero, ossia Il consiglio dei Tre Maometto (1819)
  • Maometto secondo (1820)
  • Matilde di Shabran, ossia Bellezza, e cuor di ferro (1821)
  • Zelmira (1822)
  • Semiramida (1823)
  • Il viaggio a Reims, ossia L'albergo del giglio d'oro (1825)
  • Le siege de Corinthe (1826)
  • Ivanhoé (1826)
  • Moise et Pharaon, ou Le passage de la Mer Rouge (1827)
  • Le Comte Ory (1828)
  • Wilhelm Tell (1829)
Control de autoritate