Ionel Băjescu-Oardă

Date personale
Ionel Băjescu-Oardă
Actorul, cântărețul, compozitorul și scriitorul Ionel Băjescu-Oardă.
Născut	7 ianuarie 1889, București
Decedat	10 septembrie 1979, București
Cetățenie	România
Ocupație	actor
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Gen muzical	romanțe, ușoară
Modifică date / text

Ionel Băjescu-Oardă (7 ianuarie 1889, București – 10 septembrie 1979, București) a fost un compozitor, scriitor, actor în trupele lirico-dramatice din diferite orașe ale țării, cântăreț român. A fost inițiatorul romanței autohtone, lansând în 1905 celebra romanță „Flori de nufăr” (Mândra mea de altădată).^[1] A imprimat discuri de muzică ușoară și cuplete la diferite case de discuri.^[2]

Biografie

S-a născut la 7 ianuarie 1889 în București. Urmează primele două clase la Gimnaziul Real din Tecuci. Își continuă studiile Facultatea de Drept din București, apoi Conservatorul de Artă Dramatică.

În 1938 a editat volumul „Amintiri. Cutreierând trei continente” și „Louvain” (Belgia). În 1969 publică vol. „Di Granda” 50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec în care își rememorează cu destul umor viața îndeosebi anii copilăriei și ai adolescenței petrecuți la Tecuci.

Aici s-a căsătorit fără știrea părinților la vârsta de 19 ani cu o tecuceancă „de o frumusețe răpitoare”. Viitoarea soacră nu s-a împotrivit mariajului, când a aflat că el este compozitorul unor romanțe deja folclorizate: „Flori de nufăr”, „Mi-e dor”, „Frumoasa mea cu ochii verzi”. Pe textul „Poema ochilor” al lui Cincinat Pavelescu, Oardă a compus o romanță nemuritoare.

Se stinge din viață la 10 septembrie 1979, tot în București.

Note

^ „Revista Magazin”. Arhivat din original la 10 aprilie 2016. Accesat în 14 ianuarie 2010.
^ Televiziunea Română^{[nefuncțională]}

Bibliografie

Băjescu-Oardă, Ionel (1968). „Di Granda” 50 de ani de teatru, 70 de ani de cântec, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.S. România, București