Insurecția națională slovacă

Insurecția Națională Slovacă
Parte a Al Doilea Război Mondial

Convoi de vehicule ale Armatei Insurgente Slovace în apropriere de Kelemeš (astăzi parte din Prešov)
Informații generale
Perioadă29 august - 28 octombrie 1944
LocSlovacia
RezultatVictorie germană și colaboraționistă
Beligeranți
 Germania Nazistă
 Slovakia
  • Garda Hlinka
 Cehoslovacia
Conducători
Germania Nazistă Gottlob Berger
Germania Nazistă Herman Höfle
Republica Slovacă (1939-1945) Augustín Malár
Cehoslovacia Ján Golian
Cehoslovacia Rudolf Viest
Efective
40.00060.000
Pierderi
10.00010.000

Modifică date / text Consultați documentația formatului
Al Doilea Război Mondial
Războiul din Pacific • Campania din Rusia • Bătălia Atlanticului • Bătălia Angliei • Neptun • Ofensiva din Ardeni • Operation Flashpoint⁠(d) • Teatrul de luptă din Mediterană • Teatrul de luptă din Orientul Mijlociu • Aachen • Bătălia de pe râul Scheldt • Frederic I • Atacul de la Pearl Harbor • Bloody Sunday⁠(d) • Big Week⁠(d) • Madagascar⁠(d) • Bătălia Franței • Ocupația nazistă a Slovaciei⁠(d) • Harkov (3)

Insurecția națională slovacă (în slovacă Slovenské národné povstanie, prescurtat SNP) este denumirea folosită pentru o revoltă militară a unei părți a armatei slovace împotriva ocupației Slovaciei de către Wehrmacht începând cu 29 august 1944, precum și împotriva regimului colaboraționist slovac al Partidului Popular Slovac sub conducerea lui Jozef Tiso.

În perioada postbelică, mai multe entități politice au încercat să-și asume meritele pentru organizarea insurecției, în special comuniștii. Regimul stalinist din Cehoslovacia au prezentat insurecția ca fiind inițiată și condusă de forțele comuniste.[1] Ultranaționaliștii slovaci, în schimb, au susținut că insurecția a fost un atac la adresa națiunii slovace, unul dintre obiectivele insurecției a fost desființare statul slovac și recrearea Cehoslovaciei, stat în care slovacii erau dominați de cehi. În realitate, multe facțiuni au participat la insurecție printre care Armata slovacă, rezistența democratică și partizanii comuniști.[2][3]

Referințe

  1. ^ Plevza, V. (Editor): History of Slovak National Uprising 1944 - 5. vol. Bratislava, Nakladateľstvo Pravda, 1985, pp. 488-496 (In Slovak)
  2. ^ Mičev, S. (Ed.), 2009, Slovak National Uprising 1944. Múzeum SNP, Banská Bystrica, p. 123 (In Slovak)
  3. ^ Lacko, M.: Slovak National Uprising 1944. Bratislava, Slovart, 2008 (In Slovak)
 Acest articol despre un subiect istoric este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa.