Ingegerd Granlund
| Ingegerd Granlund | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Stockholm, Suedia-Norvegia |
| Decedată | (75 de ani) Stockholm, Suedia |
| Cetățenie |  Suedia |
| Ocupație | traducătoare scriitoare învățătoare |
| Limbi vorbite | limba suedeză |
| Activitate | |
| Studii | Universitatea Uppsala |
Modifică date / text  | |
Helfrid Ingegerd Granlund (n. , Stockholm, Suedia-Norvegia – d. , Stockholm, Suedia)[1][2] a fost o scriitoare, profesoară și traducătoare suedeză.
Biografie
S-a născut la 24 aprilie 1903 în orașul Stockholm, ca fiică a lui Torbjörn Granlund și a Hannei Hagdahl-Wallis.[3] A absolvit Facultatea de Filologie din Uppsala în 1929 și apoi a lucrat ca profesor la Uppsala și Stockholm.[3] A îndeplinit funcția de rector al Nya Elementarskolan för flickor („Noua școală elementară pentru fete”) din Stockholm în perioada 1943–1957.[3]
În afară de cărți pentru tineret, precum Tolv brev till Tonina („Douăsprezece scrisori către Tonina”, 1956), Granlund a scris nuvele și poezii. Ea s-a aflat printre fondatorii societății Nils Ferlin-Sällskapet și a fost primul ei președinte (1963–1973),[3] urmându-i la conducere scriitorul Sandro Key-Åberg. A fost membru activ al Uniunii Scriitorilor din Suedia (Sveriges författareförening) și a făcut parte din consiliul de conducere al acestei organizații (1954–1967).[3] A fost, de asemenea, președinte al Asociației Traducătorilor Suedezi (Svenska Översättarförbundet) (1959–1967).[3]
A fost căsătorită în perioada 1931–1940 cu K. G. Wolrath.[3] Ingegerd Granlund este îngropată în grădina memorială (minneslund) a cimitirului Skogskyrkogården din Stockholm.[4]
Scrieri
- Balladen om Herrans beläte (poeme, 1943)
- Tvivelhundra skog (1951)
- Tolv brev till Tonina (1956)
- Vi klara plugget (1958)
- På den tiden (1959)
- Hazels unga hjärta (1961)
- Kvinnors ensamhet (1961)
- En katt är en katt är en katt (1964)
Traduceri
- Diderik Skelet: 100 ultra-short-stories (Ars förlag, 1945)
- William Saroyan: Jag vill se min son (The adventures of Wesley Jackson) (Fritze, 1951)
- Stephen Crane: Det röda beviset (The red badge of courage) (Fritze, 1952)
- Zaharia Stancu: Djävulens plogfåra (Desculț) (Folket i bild, 1957)
- Mihail Sadoveanu: Yxan (Baltagul) (Rabén & Sjögren, 1959)
- Voltaire: Candide (Candide) (Sohlman, 1961)
Note
- ^ Ingegerd Granlund i Rotemansarkivet i Stockholms stadsarkiv
- ^ Sveriges dödbok 1901–2009, DVD-ROM, Version 5.00, Sveriges Släktforskarförbund (2010): Granlund, Helfrid Ingegerd
- ^ a b c d e f g Sten Lagerström, ed. (), Vem är det : Svensk biografisk handbok 1969, Stockholm: P A Norstedt & Söners förlag, p. 321, accesat în
- ^ „Granlund, Helfrid Ingegerd”, SvenskaGravar.se, accesat în
Bibliografie
- Bra Böckers lexikon, 1975
- Ingegerd Granlund i bibliotekskatalogen LIBRIS
- Vem är det. 1969
- Litteraturlexikon: svensk litteratur under 100 år (Natur och kultur, 1974), p. 88.
| Control de autoritate |
|  |
|---|
