Indice de refracție

Indicele de refracție este o mărime adimensională care caracterizează cantitativ refracția luminii. Se exprimă ca raport între viteza luminii în vid ${\displaystyle c_{0}}$ și viteza de propagare a luminii prin mediul străbătut ${\displaystyle c}$:

${\displaystyle n={\frac {c_{0}}{c}}}$

De exemplu, un mediu cu valoarea indicelui de refracție egală cu 2 este un mediu în care viteza luminii este numai jumătate din viteza luminii prin vid (299.792.458 m/sec.).

Este o mărime dependentă de temperatură și de lungimea de undă^[1]

Dependența de lungimea de undă a indicelui de refracție a unui mediu face ca lumina albă să se separe în culorile componente atunci când are loc refracția.

Aplicații

Unele din aplicațiile practice cele mai cunoscute ale unghiului de refracție sunt:

1. Controlul purității substanțelor (lichid de frână etc)
2. Determinarea concentrației soluțiilor (zahăr din must, în vinificație etc)
3. La identificarea unui mineral prin stabilirea valorii unghiului de refracție

Frecvent un unghi de refracție cu valoare mare corespunde unui mediu mai dens și invers, astfel se folosește termenul de densitate optică, care nu trebuie confundat cu absorbția optică.

Note

Bibliografie

• I.G. Murgulescu, E. Segal: Introducere în chimia fizică, vol.II.1, Teoria molecular cinetică a materiei, Editura Academiei RSR, București, 1979
• Costin D. Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974

Vezi și

• Refracție
• Refractometrie