Hidrură de sodiu

Hidrură de sodiu
Nume IUPACHidrură de sodiu
Alte denumiriHidrură sodică
Identificare
SMILES
[H-].[Na+]
Număr CAS7646-69-7
PubChem CID24758
Informații generale
Formulă chimicăNaH
Aspectsolid alb sau gri
Masă molară23,99771 g/mol
Proprietăți
Densitate1,396 g/cm3
Punct de topire300 °C
Solubilitate în apă
reacționează
Pericol
F : Inflamabil
Inflamabil,
Fraze RR15
Fraze S(S2), S7/8, S24/25, S43
SGH02 : Inflamabil
Pericol
H260,
H260 : Dégage, au contact de l'eau, des gaz inflammables qui peuvent s'enflammer spontanément
NFPA 704

3
3
2
₩
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Hidrura de sodiu este un compus anorganic cu formula NaH, fiind o hidrură a unui metal alcalin. Este o bază puternică folosită în sinteza organică. Deși este o hidrură, se comportă ca o sare ionică, fiind compusă din ioni de Na+ și H−, spre deosebire de alte hidruri covalente, precum boranul, metanul, amoniacul sau apa. Este insolubilă în solvenți organici.

Obținere

Una dintre metodele de obținere ale hidrurii de sodiu sunt încălzirea sodiului metalic la o temperatură între 360—400 °C și trecerea sa printr-un curent de hidrogen:

2 N a + H 2 ⟶ 2   N a H {\displaystyle \mathrm {2Na+H_{2}\longrightarrow 2\ NaH} }

De asemenea, compusul se mai poate obține și în urma reacției dintre sodiul metalic și hidroxid de sodiu:[1]

2 N a + N a O H ⟶ N a 2 O + N a H {\displaystyle \mathrm {2Na+NaOH\longrightarrow Na_{2}O+NaH} }

Proprietăți

Chimice

Hidrura de sodiu este o bază folosită pe larg și de mare utilitate în sinteza organică.[2] Este un compus capabil să deprotoneze o varietate de acizi slabi Brønsted, pentru a forma derivații corespunzători de sodiu. Substraturile tipice pentru acest tip de reacții conțin legături de tipul O-H, N-H, S-H, fiind astfel alcooli, fenoli, pirazoli și tioli.

Agent reducător

Hidrura de sodiu poate reduce unii compuși, însă această proprietate nu se extinde și la compușii organici. Trifluorura de bor reacționează cu aceasta, rezultând diboran și fluorură de sodiu:[3]

6 N a H + 2 B F 3 ⟶ B 2 H 6 + 6 N a F {\displaystyle \mathrm {6NaH+2BF_{3}\longrightarrow B_{2}H_{6}+6NaF} }

De asemenea, și legăturile omogene de tipul Si-Si și S-S din disilani și disulfuri pot fi reduse.

Referințe

  1. ^ Pradyot Patnaik. (). Handbook of Inorganic Chemicals. McGraw-Hill. pp. 850–1086. ISBN 0-07-049439-8. 
  2. ^ Encyclopedia of Reagents for Organic Synthesis (Ed: L. Paquette) 2004, J. Wiley & Sons, New York. doi:10.1002/047084289.
  3. ^ Holleman, A. F.; Wiberg, E. "Inorganic Chemistry" Academic Press: San Diego, 2001. ISBN 0-12-352651-5.

Vezi și