Hanul cu Tei
| Hanul cu Tei | |
 | |
| Poziționare | |
|---|---|
| Coordonate | 44°25′55.80″N 26°6′7.34″E ({{PAGENAME}}) / 44.4321667°N 26.1020389°E |
| Localitate | București |
| Țara |  România |
| Adresa | Str. Hanul cu Tei, sector 3 |
| Edificare | |
| Data începerii construcției | 1833 |
| Data finalizării | Sfârșitul secolului al XIX-lea |
| Clasificare | |
| Cod LMI | B-II-a-B-18908 |
Modifică date / text  | |
Hanul cu Tei este unul din puținele hanuri vechi care mai există din centrul Bucureștiului.
Istoric
A fost construit în anul 1833 de către Anastasie Hagi, Gheorghe Polizu și Ștefan Popovici, pe strada Lipscani. Era cunoscut și sub numele de Hanul de pe Ulița cea mare a Marchitanilor. Este singurul han istoric din București care și-a păstrat forma de origine. La intrarea de pe strada Blănari încă se poate vedea „sigiliul” primilor proprietari: „A.P.” și „S.P.”
Fiecare proprietar avea 14 magazine, situate în partea de sus a pivnițelor cu boltă. Doar trotuarul și camera gardianului erau proprietate comună. Negustori importanți ai vremii respective au locuit în acest han, printre care și Constantin Anastasiu, care a înființat magazinul „La Vulturul de Mare cu Peștele în Ghiare”, clădire care încă există, fiind transformată într-o bancă, aproape de magazinul Cocor.
Astăzi, fostul han este un loc unde se organizează diverse galerii de artă, iar în pivniță a fost deschis un bar. Porțile sale de fier bogat ornamentate oferă acces atât de pe strada Lipscani, cât și de pe Blănari. De asemenea, fațada de sticlă a hanului este tipică Țării Românești.
Monument istoric
Ansamblul de arhitectură „Hanul cu Tei” este înscris pe Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 1178, cod LMI B-II-a-B-18908.[1]
Strada Hanul cu tei
De asemenea, ansamblul „Hanul cu Tei” este înscris în nomenclatorul stradal al municipiului București ca stradă.[2] Strada Hanul cu Tei este situată în centrul istoric al municipiului București, în sectorul 3, este orientată de la sud spre nord și se desfășoară pe o lungime de 75 de metri între străzile Lipscani și Blănari.
Galerie de imagini
Referințe și note
- Radu Olteanu, Bucureștii în date și întâmplări ("Bucharest in facts and events"), Editura Paideia, Bucharest 2002
- Cristian Romano, Iosif Romanov, librar, editor și tipograf din București în prtima jumătate a secolului al XIX lea - Anuarul Arhivelor Municipiului București nr. 1/1996, pag. 32-42.
Lectură suplimentară
- ***Colectiv, București: Ghid Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Meridiane, București, 1962
- Victor Bilciurescu, București și bucureșteni de ieri și de azi Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Universul, București, 1945
- Constantin C. Giurescu, Istoria Bucureștilor - Din cele mai vechi timpuri pînă în zilele noastre Arhivat în , la Wayback Machine., Editura pentru Literatură, București, 1966
- George Potra, Din Bucureștii de altădată Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1981
- George Potra, Istoricul hanurilor bucureștene Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985
- Alexandru Ofrim, Străzi vechi din Bucureștiul de azi, Editura Humanitas, București, 2011, ISBN 978-973-50-2918-0
Legături externe
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Hanul cu Tei
- Strada Hanul cu Tei pe hartă
- Hanul cu Tei la Flickr.com
- Hanul cu Tei la 1910, 21 sep 2007, Emanuel Bădescu, Ziarul de Duminică
- Bucureștii în caftane de mătase, 26 octombrie 2008, Roxana Vintila, Jurnalul Național
- O calatorie de suflet prin Bucuresti - Hanul cu Tei, Valentin Iacob, Formula AS - anul 2010, numărul 937
- Hanul cu Tei, un reper în vechiul București Arhivat în , la Wayback Machine., 22 iunie 2013, Dan Cârlea, Ziarul Lumina
- Ce vizităm azi: Hanul cu Tei - timp-liber.acasa.ro, accesat la 4 noiembrie 2014
