Gheorghe Craioveanu

Gică Craioveanu
Informații generale
Nume complet Gheorghe Craioveanu
Data nașterii (56 de ani)
Locul nașterii Hunedoara, România
Înălțime 1,82 m
Greutate 80 kg
Post Atacant
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1988  Constructorul Slatina
1989–1990  Metalurgistul Slatina 5
1990  Drobeta-Turnu Severin
1991–1995  U Craiova 129 (61)
1995–1998  Real Sociedad 90 (26)
1998–2002  Villarreal 120 (28)
2002–2006  Getafe 120 (16)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1996–1998 România 25 (4)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Gheorghe Craioveanu, cunoscut și ca Gică Craioveanu (n. 14 februarie 1968 în Hunedoara, este un jucător român de fotbal, retras din activitate. A jucat 11 ani din 18 în Spania, reprezentând trei echipe cu care a adunat 330 de meciuri și 70 de goluri, în primele două eșaloane.

Cariera

Gheorghe Craioveanu a devenit, în timp ce evolua pentru Universitatea Craiova, de două ori golgheterul Ligii 1 (în 1994 și 1995). De asemenea, a mai câștigat o Cupă a României, în 1993, după ce a marcat golul de 2-0 în finala câștigată de Universitatea în fața celor de la Dacia Unirea Brăila. În ultimul meci pentru Universitatea Craiova a marcat un hat-trick într-o partidă în deplasare pierdută în fața echipei Electroputere Craiova, scor 5-4

Activitatea de după retragere

După retragere s-a stabilit în Getafe, unde a fost ales consilier pe probleme sportive din postura de independent, susținut de Partidul Popular[1][2], post din care și-a dat demisia după trei săptămâni.[3]

Craioveanu a fost co-prezentatorul emisiunii despre fotbal Minuto y Resultado, difuzată de La Sexta, și comentator sportiv la postul de radio Onda Cero. După ce a divorțat de Oana Deselnicu, s-a recăsătorit cu Gemma Gil Adsuara. Are trei copii: Codruț (din prima căsnicie), Alejandro si Adriana.[1]

Echipa națională

Gică Craioveanu a debutat la echipa națională de fotbal a României la data de 8 septembrie 1993, într-o victorie a României în Insulele Feroe. Primul gol avea să îl marcheze abia în 1996, într-un meci împotriva naționalei statului Israel. În anul 1997, a reușit celelalte trei goluri ale sale la echipa națională, în dubla manșă cu Liechtenstein.

În anul 1998, Craioveanu a fost selecționat la Campionatul Mondial de fotbal din Franța. Deși nu a evoluat în niciun meci din grupe, Craioveanu a jucat în optimile de finală, într-o înfrângere a României împotriva Croației. El l-a înlocuit, în minutul 56 al partidei, pe Gheorghe Hagi.

Ultimul meci internațional la care a luat parte Gică Craioveanu a avut loc în 1999, împotriva naționalei statului Azerbaidjan. În total, Craioveanu a adunat 25 de partide pentru „Tricolori”, marcând 4 goluri.

Titluri

Individual

Note

  1. ^ a b Gică Craioveanu renunță la politică Arhivat în , la Wayback Machine.; Jurnalul Național, 16 iunie 2007 ro
  2. ^ „Craioveanu, consilier la Getafe; [[Adevărul]], 29 mai 2007 ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Gică Craioveanu a renunțat la postul de consilier municipal la Getafe; Sport 365, 16 iunie 2007 ro

Legături externe

  • Profilul lui Gheorghe Craioveanu pe romaniansoccer.ro
  • Profilul lui Gheorghe Craioveanu pe BDFutbol
  • Gheorghe Craioveanu pe site-ul National-Football-Teams.com

Interviuri

  • EXCLUSIV Gheorghe Craioveanu: „Când spui Hagi, trebuie să te ridici în picioare“, 7 decembrie 2010, Marius Pitaru, Adevărul


v  d  m
Golgheterii Campionatului de Fotbal al României
1933: Dobay | 1934: Dobay | 1935: Dobay | 1936 Barbu | 1937: Dobay/Iordache | 1938: Thierjung | 1939: Marksteiner | 1940: Auer | 1941: Bogdan/V. Niculescu | 1947: Bonyhádi | 1948: Bonyhádi | 1949: Váczi | 1950: Rădulescu | 1951: Váczi | 1952: Ozon | 1953: Ozon | 1954: Al. Ene | 1955: Ciosescu | 1956: Alecsandrescu | 1958: Ciosescu | 1959: Gh. Ene | 1960: Constantin | 1961: Constantin | 1962: Constantin | 1963: Ionescu | 1964: Frățilă/Pavlovici | 1965: Adam | 1966: Ionescu | 1967: Oblemenco | 1968: Adam | 1969: Dumitrache | 1970: Oblemenco | 1971: Dumitrache/Moldoveanu/Tătaru | 1972: Oblemenco | 1973: Oblemenco | 1974: Adam | 1975: Georgescu | 1976: Georgescu | 1977: Georgescu | 1978: Georgescu | 1979: Radu | 1980: Câmpeanu | 1981: Radu | 1982: Iordănescu | 1983: Grosu | 1984: Coraș | 1985: Hagi | 1986: Hagi | 1987: Cămătaru | 1988: Pițurcă | 1989: Mateuț | 1990: Balint | 1991: Hanganu | 1992: Gerstenmájer | 1993: Dumitrescu | 1994: Craioveanu | 1995: Craioveanu | 1996: Vlădoiu | 1997: Ilie | 1998: Barbu/Oană | 1999: Ganea | 2000: Savu | 2001: Niculae | 2002: Cursaru | 2003: Răducanu | 2004: Dănciulescu | 2005: Bucur/C. Niculescu | 2006: Mazilu | 2007: C. Niculescu | 2008: Dănciulescu | 2009: Bucur/Costea | 2010: Cristea | 2011: Zicu | 2012: Wesley | 2013: Rusescu | 2014: Antal | 2015: Tadé | 2016: Hora | 2017: Llullaku | 2018: Țucudean/Gnohéré | 2019: Țucudean | 2020: Iancu | 2021: Tănase | 2022: Tănase | 2023: Dugandžić
v  d  m
România Campionatul Mondial de Fotbal 1998
1 Stângaciu • 2 Petrescu • 3 Dulca • 4 Doboș • 5 Gâlcă • 6 Gh. Popescu • 7 Lăcătuș • 8 Munteanu • 9 Moldovan • 10 Hagi • 11 Ilie • 12 Stelea • 13 Ciobotariu • 14 Niculescu • 15 Marinescu • 16 Gabriel Popescu • 17 Dumitrescu • 18 Filipescu • 19 Stîngă • 20 Selymes • 21 Craioveanu • 22 Prunea • Antrenor: Iordănescu
România