Funcție continuă

În analiza matematică, o funcție se numește continuă într-un punct dacă o modificare mică a argumentului în jurul punctului dat produce o modificare mică a imaginii funcției și, mai mult, se poate limita oricât de mult variația valorii funcției prin limitarea variației argumentului. O funcție care este continuă în fiecare punct al domeniului de definiție se numește simplu funcție continuă.

Păstrând limbajul intuitiv, o funcție este continuă dacă graficul acesteia nu are întreruperi sau "rupturi". Dacă o modificare mică a argumentului poate produce un salt (o ruptură) în graficul funcției,se zice că funcția este discontinuă, sau că are una sau mai multe discontinuități.

Continuitatea este o noțiune clarificată la începutul secolului al XIX-lea prin contribuțiile lui Cauchy[1].

Continuitate într-un spațiu metric

Dacă f : X Y {\displaystyle f:X\to Y} , unde X și Y sunt submulțimi ale unor spații metrice (de exemplu, X = Y = R {\displaystyle X=Y=\mathbb {R} } ), funcția f se numește continuă în punctul x 0 X {\displaystyle x_{0}\in X} dacă pentru orice valoare ε ( 0 , ) {\displaystyle \varepsilon \in (0,\infty )} există un δ ε ( 0 , ) {\displaystyle \delta _{\varepsilon }\in (0,\infty )} astfel încât x X { x 0 } ,   d X ( x , x 0 ) < δ ε {\displaystyle \forall x\in X\{x_{0}\}\,,\ d_{X}(x,x_{0})<\delta _{\varepsilon }} , să aibă loc d Y ( f ( x ) , f ( x 0 ) ) < ε {\displaystyle d_{Y}(f(x),f(x_{0}))<\varepsilon } , unde d X {\displaystyle d_{X}} reprezintă distanța din spațiul metric X, iar d Y {\displaystyle d_{Y}} reprezintă distanța din spațiul metric Y.

Echivalent, f este continuă într-un punct de acumulare x 0 {\displaystyle x_{0}} dacă lim x x 0 f ( x ) = f ( x 0 ) {\displaystyle \lim \limits _{x\to x_{0}}f(x)=f(x_{0})} (f este continuă într-un punct dacă limita sa în acel punct (de acumulare) există și este egală cu valoarea funcției în acel punct).

Nu se poate formula continuitatea unei funcții într-un punct în care funcția nu este definită; dar într-un punct din domeniul său de definiție ce nu este punct de acumulare al domeniului său de definiție (adică un punct izolat), orice funcție este continuă.

O funcție se numește discontinuă într-un punct dacă nu este continuă în acel punct. Un punct în care funcția nu este continuă se numește discontinuitate a funcției.

O discontinuitate poate exista fie pentru că funcția are un "salt" (limita funcției sau cel puțin una din limitele laterale există, dar este diferită de valoarea funcției) - o astfel de discontinuitate se numește de primă speță, fie pentru că funcția nu are limită în acel punct -- discontinuitate de speța a doua.

Exemple:

f : R R ,   f ( x ) = { 0 , x 0 1 , x > 0 {\displaystyle f:\mathbb {R} \to \mathbb {R} \,,\ f(x)=\left\{{\begin{array}{lll}0&,&x\leq 0\\1&,&x>0\end{array}}\right.}

este continuă în toate punctele cu excepția lui 0 unde are o discontinuitate de prima speță.

f : R R ,   f ( x ) = { 0 , x = 0 sin 1 x , x 0 {\displaystyle f:\mathbb {R} \to \mathbb {R} \,,\ f(x)=\left\{{\begin{array}{lll}0&,&x=0\\\sin {\frac {1}{x}}&,&x\neq 0\end{array}}\right.}

este continuă în toate punctele cu excepția lui 0 unde are o discontinuitate de speța a doua. De notat că această funcție este un exemplu de funcție Darboux care nu este continuă.

Continuitatea funcțiilor reale

Definiția 1. Fief o funcție definită pe E R {\displaystyle E\subseteq \mathbb {R} } și x 0 E . {\displaystyle x_{0}\in E.} Se spune că funcția f este continuă în punctul x 0 {\displaystyle x_{0}} dacă pentru orice ϵ > 0 , ( ) δ ( ϵ ) > 0 , {\displaystyle \epsilon >0,\;(\exists )\delta (\epsilon )>0,} astfel încât oricare ar fi x E {\displaystyle x\in E} cu proprietatea | x x 0 | < δ ( ϵ ) , {\displaystyle |x-x_{0}|<\delta (\epsilon ),} se respectă relația:   | f ( x ) f ( x 0 ) | < ϵ . {\displaystyle |f(x)-f(x_{0})|<\epsilon .}

Definiția 2 Se spune că funcția f : E R R {\displaystyle f:E\subseteq \mathbb {R} \to \mathbb {R} } este continuă în punctul x 0 E {\displaystyle x_{0}\in E} dacă pentru orice șir { x n } n N {\displaystyle \{x_{n}\}_{n\in \mathbb {N} }} convergent către x 0 , {\displaystyle x_{0},} șirul valorilor funcției { f ( x ) } n N {\displaystyle \{f(x)\}_{n\in \mathbb {N} }} converge către f ( x 0 ) . {\displaystyle f(x_{0}).}

Definiția 3. Spunem că funcția f definită pe o vecinătate a punctului x 0 {\displaystyle x_{0}} este continuă în x 0 {\displaystyle x_{0}} dacă f are limita în punctul x 0 E {\displaystyle x_{0}\in E} și dacă această limită este egală cu f ( x 0 ) . {\displaystyle f(x_{0}).}

Vezi și

Bibliografie

  • Gh. Sirețchi, Analiză matematică, Editura didactică și pedagogică.
  1. ^ Nicolae N. Mihăileanu, Istoria matematicii, volumul II, p. 220