Elisabeta de Valois

Date personale
Elisabeta de Valois
Elisabeta de Valois, de Sofonisba Anguissola, 1565
Nume la naștere	Élisabeth de Valois
Născută	2 aprilie 1545(1545-04-02) Castelul Fontainebleau, Franța
Decedată	3 octombrie 1568 (23 de ani) Aranjuez, Spania^[1]
Înmormântată	Panteón de Infantes[*]
Cauza decesului	Pielonefrită
Părinți	Henric al II-lea al Franței Caterina de Medici
Frați și surori	Joan of Valois[][[Joan of Valois (French princess)\|]] Diane de France Victoire de Valois[][[Victoire de Valois (French princess)\|]] Margareta de Valois^[2] Claude de Valois Luis al Franței[] Francisc al II-lea al Franței^[2] Carol al IX-lea al Franței^[2] Henri d'Angoulême[][[Henri d'Angoulême (Governor of Provence)\|]] François, Duce de Anjou Henric al III-lea al Franței^[2]
Căsătorită cu	Filip al II-lea al Spaniei
Copii	Infanta Isabela Clara Eugenia a Spaniei Caterina Michelle a Spaniei
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	aristocrat[*]
Limbi vorbite	limba spaniolă
Apartenență nobiliară
Titluri	duce de Burgundia[] reina consorte de España[][[reina consorte de España (Title held by the wife of the King of Spain)\|]]
Familie nobiliară	Casa de Valois
Regină consort a Spaniei
Domnie	22 iunie 1559 – 3 octombrie 1568
Modifică date / text

Elisabeta de Valois (n. 2 aprilie 1545 – d. 3 octombrie 1568) cunoscută și sub numele de Elisabeta a Franței (franceză Élisabeth de France) a fost fiica cea mare a regelui Henric al II-lea al Franței și a Caterinei de Medici.

Primii ani

S-a născut la Castelul Fontainebleau din Franța. Copilăria și-a petrecut-o la curtea Franței unde tatăl ei a insistat ca ea să împartă dormitorul cu viitoarea cumnată, Maria Stuart, care avea aproape aceeași vârstă cu ea. Elisabeta chiar a trebuit să-i acorde prioritate în rang Mariei (Maria a devenit regină); cele două au rămas prietene apropiate pentru restul vieții lor.

Deși este recunoscut faptul că sora ei Margareta și viitoarea ei cumnată Maria au fost mai frumoase decât ea, Elisabeta a fost una dintre fiicele atractive ale Ecaterinei. Ea a fost descrisă ca fiind timidă și având o mare venerație față de formidabila ei mamă.

Căsătorie

Elisabeta s-a căsătorit în 1559 cu regele Filip al II-lea al Spaniei ("Filip Catolicul"), fiul împăratului Carol Quintul și a Isabelei a Portugaliei. Inițial, căsătoria s-a făcut prin procură la Notre Dame (Ducele de Alba l-a reprezentat pe Filip), apoi după părăsirea Franței, ceremonia a avut loc la Guadalajara, Spania. A doua soție a lui Filip, Maria I a Angliei, murise recent iar Elisabeta, în vârstă de 14 ani, a devenit cea de-a treia soție a regelui Filip al II-lea care avea 32 de ani.

La nuntă ea l-a cunoscut pe faimosul pictor Sofonisba Anguissola și pe prințesa Ana de Mendoza care va locui cu ea pentru tot restul vieții ei.^[3] Elisabeta era un pictor amator însă Anguissola a ajutat-o să-și îmbunătățească tehnica.

Filip era complet încântat de tânăra lui mireasă și pentru o scurtă perioadă de timp a renunțat la metrese. În ciuda diferenței semnificative de vârstă dintre cei doi, Elisabeta era de asemenea încântată de soțul ei; în scrisorile către mama ei ea s-a proclamat norocoasă să se căsătorească cu un așa prinț fermecător. Filip a găzduit turniruri cavalerești pentru a-și distra soția. Elisabeta a jucat rol de mamă pentru trei tineri prinți de la curtea Spaniei: Carlos, Prinț de Asturia (fiul cel mare al lui Filip al II-lea), Ioan de Austria (fiul nelegitim al lui Carol al V-lea) și Alexandru Farnese, Duce de Parma (fiul fiicei nelegitime a lui Carol al V-lea, Margareta)

Inițial, Elisabeta a fost logodită cu fiul lui Filip, Carlos, Prinț de Asturia, însă complicații politice neașteptate au dus necesitat căsătoria cu Filip. Relația ei cu tulburele fiu vitreg Carlos a fost călduroasă și amicală. În ciuda rapoartelor despre comportamentul lui bizar, întotdeauna Carlos a fost bun și blând cu Elisabeta.

Filip a fost foarte atașat de Elisabeta; a stat lângă ea chiar și atunci când ea a fost bolnavă de variolă. Prima sarcină a Elisabetei în 1564 a sfârșit printr-un avort a două fete gemene. Mai târziu, ea a născut-o pe infanta Isabella Clara Eugenia a Spaniei la 12 august 1566, apoi la 10 octombrie 1567 pe infanta Catalina Micaela a Spaniei. Elisabeta a mai avut un avort la 3 octombrie 1568 și a murit în aceeași zi împreună cu fiul ei nenăscut.

După decesul Elisabetei, Caterina de Medici a oferit-o pe fiica ei mai mică, Margareta, ca mireasă pentru Filip al II-lea. Filip a refuzat deoarece a crezut că era împotriva legii biblice și a canonului să se căsătorească cu sora soției decedate.