Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu

Membru titular al Academiei Române

Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu
Chimista Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu
Date personale
Născută	15 august 1909 București, Regatul României
Decedată	23 ianuarie 2000, (91 de ani) București, România
Părinți	Ion C. Ciorănescu
Frați și surori	Ioan Ciorănescu Nicolae Ciorănescu Alexandru Ciorănescu George Ciorănescu
Cetățenie	România
Ocupație	chimist
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Facultatea de Fizică și Chimie a Universității din București
Modifică date / text

Ecaterina Ciorănescu-Nenițescu (n. 15 august 1909, București - d. 23 ianuarie 2000) a fost un chimist român, membru titular al Academiei Române.

Biografie

• 1909 – S-a născut la 15 august la București, în familia învățătorului Ion C. Ciorănescu, inițiatorul învățământului pentru surdo-muți. A mai avut patru frați, matematicianul Nicolae Ciorănescu, poetul Ioan Ciorănescu, Alejandro Ciorănescu și George Ciorănescu, toți intelectuali de prestigiu.
• 1928-1931 – A urmat cursurile Facultății de Fizică și Chimie a Universității din București.
• 1936 – Și-a susținut teza de doctorat în chimie cu titlul „Sinteze cu clorură de aluminiu în seria hidrocarburilor alifatice și aliciclice”, sub coordonarea profesorului Costin Nenițescu, căruia îi va deveni colaboratoare și mai apoi, soție. A debutat în învățământul universitar ca și asistent, fiind prima femeie asistent la Catedra de chimie organică a Politehnicii bucureștene.
• 1941 – Devine șef de lucrări la Catedra de chimie organică a Politehnicii bucureștene.
• 1945 - A urmărit elaborarea unor procedee de sinteză a unor medicamente și intermediari pentru industria chimică organică (sulfamide, medicamente antituberculoase, insecticide), contribuind astfel, la realizarea industriei de medicamente de sinteză în România.
• 1947-1954 - A fost profesor de chimie organică la Institutul de Petrol și Gaze din București, unde a înființat Laboratorul de chimie organică.
• 1949 – Este numită conferențiar la aceeași catedră.
• 1957 – Este autoarea primului curs de sinteza medicamentelor la o universitate românească și autoarea primului tratat românesc de Medicamente de sinteză.
• 1961-1980 – A obținut rezultate deosebite privind reacțiile de dublă lărgire de ciclu și stereospecificitatea lor, și a realizat sinteza de substanțe cu acțiune antiumorală pornind de la ideea de a grefa o grupă cu acțiune citostatică.
• 1962-1977 – Devine profesor la Catedra de chimie organică a Facultății de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București. În 1963 devine membru corespondent al Academiei Române.
• 1971-1977 - A fost șef al Catedrei de chimie organică la Institutul Politehnic București. Din 1971 este membră a Academiei Tiberina din Roma și membră a Societății de Chimie din New York.
• 1970-1991 – A ocupat funcția de director al Centrului de Chimie Organică al Academiei Române.
• 1974 – Devine membru titular al Academiei Române.
• 2000 – A încetat din viață pe 23 ianuarie la București, lăsând în urma ei o vastă bibliografie în domeniul chimiei organice și a medicamentelor de sinteză.^[1]

Referințe

Surse

• "Costin D. Nenițescu - Viața și opera", A. Balaban, M. Banciu, Editura Academiei, 1995, București
• In memoriam Costin D. Nenitzescu
• imagini din casa Nenițescu
• Dicționar de personalități românești ale științelor și tehnicii, Editura Științifică și Enciclopedică, 1982, București

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – C
• Membri Academiei Române