Donald Crisp

Donald Crisp
Date personale
Nume la naștere	George William Crisp
Născut	27 iulie 1882[1] Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei
Decedat	25 mai 1974 (91 de ani)[1] Van Nuys⁠(d), California, SUA
Înmormântat	Forest Lawn Memorial Park[*][[Forest Lawn Memorial Park (cemetery in Glendale, California)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (accident vascular cerebral)
Căsătorit cu	Jane Murfin[*]​ (1932–1944)
Cetățenie	Regatul Unit
Ocupație	actor regizor de film scriitor actor de film artist de scenă[*]​ scenarist producător de film
Locul desfășurării activității	Regatul Unit[2]
Limbi vorbite	limba engleză[3]
Alma mater	Eton College[*][[Eton College (school in Windsor and Maidenhead, UK)|​]] Universitatea Oxford
Premii Oscar
Cel mai bun actor în rol secundar (1941) pentru Ce verde era valea mea
Alte premii
Stea pe Hollywood Walk of Fame[*]​
Modifică date / text

Donald Crisp (născut George William Crisp, n. 27 iulie 1882, Greater London, Anglia, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei – d. 25 mai 1974, Van Nuys^⁠(d), California, SUA) a fost un actor englez de film. El a fost anterior producător, scenarist și regizor. Cariera sa a durat de la începutul epocii filmului mut până în anii 1960. A câștigat un premiu Oscar pentru cel mai bun actor în rol secundar în 1942 pentru interpretarea sa din filmul Ce verde era valea mea.^[4]

Tinerețea

Donald Crisp s-a născut ca George William Clare în Bow, Londra, într-o familie acasă pe 27 iulie 1882.^[5] Era cel mai tânăr din cei zece copii (patru băieți și șase fete) ai lui Elizabeth (născută Christy) și ai muncitorului James Crisp. A învățat la școlile din zona natală, iar în 1901 locuia cu părinții și lucra ca birjar.^[6]

Crisp a făcut o serie de afirmații despre tinerețea lui, care s-au dovedit în cele din urmă, la mai multe decenii după moartea lui, ca fiind false. El a susținut că s-a născut în 1880 în localitatea Aberfeldy din comitatul Perthshire, Scoția, și chiar a mers atât de departe încât a folosit un accent scoțian cât timp a lucrat la Hollywood.^[7] În fapt, el a avut nicio legătură cu Scoția, dar în 1996 a fost amplasată o placă memorială în presupusul oraș natal Aberfeldy de cptre actorul de comedie scoțian Jimmy Logan.^[8] El a susținut în diferite ocazii că tatăl său era fermier, medic rural sau medic regal al regelui Eduard al VII-lea. De asemenea, el a susținut că a fost educat la Eton și Oxford^[9][10] și că el a servit ca soldat în Regimentul 10 Husari în timpul Războiului Burilor.^[11][6]

Începutul carierei

În timp ce călătorea pe SS Carmania către Statele Unite ale Americii, în iulie 1906, talentul de cântăreț al lui Crisp în timpul unui concert de pe vapor a atras atenția impresarului de operă John C. Fisher, care imediat i-a oferit un loc de muncă în compania lui. Crisp a petrecut primul an în New York City, cântând la Grand Opera, și în anul următor ca regizor. În timpul unui turneu al companiei în Statele Unite ale Americii și Cuba, Crisp a devenit interesat de teatru.^[12] În 1910 Crisp, care folosea acum numele Donald (a păstrat George ca prenume de rezervă), a lucrat ca manager teatral al renumitului artist, compozitor, dramaturg și regizor George M. Cohan. În această perioadă el s-a întâlnit și s-a împrietenit cu regizorul D. W. Griffith. Când Griffith s-a îndreptat către vest, pentru a-și căuta norocul la Hollywood în 1912, Crisp l-a însoțit.

Din 1908 până în 1930, pe lângă regizarea a zeci de filme, Crisp a apărut în aproape 100 de filme mute, deși a avut roluri minore în majoritatea cazurilor. O excepție notabilă a fost rolul generalului Ulysses S. Grant în filmul Nașterea unei națiuni (1915) al lui Grifiith. Un alt rol important a fost „Battling Burrows”, tatăl brutal și abuziv al protagonistei Lucy Burrows (interpretată de Lillian Gish; actrița era cu doar 11 ani mai tânără), în filmul Broken Blossoms (1919) al lui Griffith.^[13]

Regizor

Crisp a lucrat ca asistent al lui Griffith pentru mai mulți ani și a învățat multe în această perioadă de la Griffith, unul dintre primii maeștri ai filmului care a avut un rol influent în folosirea unor tehnici cinematografice noi, cum ar fi montajul paralel în editarea filmelor sale. Această experiență l-a încurajat pe Crisp să devină el însuși regizor. Primul film pe care l-a regizat a fost Little Country Mouse, realizat în 1914. Mulți regizori (și actori) au regizat (sau au jucat) în acea vreme o duzină sau chiar mai multe filme într-un singur an. În următorii cincisprezece ani, Crisp a regizat în total aproximativ 70 de filme, mai ales The Navigator (1924), cu Buster Keaton, și Don Q, Son of Zorro (1925), cu Douglas Fairbanks.^[14]

Când a fost întrebat mai târziu de un reporter de ce a renunțat să mai regizeze filme și s-a întors la actorie, Crisp a comentat că regia a devenit o activitate extrem de obositoare pentru că el era atât de des solicitat, chiar forțat, să facă favoruri conducătorilor studiourilor și să le angajeze rudele în filmele sale. Ultima sa activitate regizorală a fost filmul Runaway Bride (1930).^[13]

Cariera militară

Înainte de a lucra pentru Griffith și alți producători, pe lângă numeroasele roluri de actori, Crisp s-a întors în Marea Britanie, unde a făcut parte din serviciile de informații militare în timpul Primului Război Mondial (1914-1918). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial (1939-1945), Crisp a răspuns la cererea de mobilizare într-un moment când cariera sa de actor era la apogeu. De această dată, el a servit în Armata de Rezervă a Statelor Unite ale Americii, unde a avansat până la gradul de colonel.^[15][10]

Întoarcerea la actorie

După 1930, odată cu apariția filmelor sonore, Crisp a abandonat regia și s-a dedicat în întregime actoriei. El a devenit un foarte solicitat actor creator de personaje. De-a lungul anilor 1930 și 1940, el a apărut într-o gamă largă de roluri alături de unele dintre cele mai mari staruri ale epocii sale, precum Katharine Hepburn în The Little Minister (1934) și A Woman Rebels (1936), Charles Laughton și Clark Gable în Revolta de pe Bounty (1935), Bette Davis și Henry Fonda în That Certain Woman (1937), Laurence Olivier în Wuthering Heights (1939), Errol Flynn în The Private Lives of Elizabeth and Essex (1939) și Corsarul (1940) și Gregory Peck în The Valley of Decision (1945).^[13]

Un actor versatil de roluri secundare, Crisp putea juca la fel de bine atât roluri simpatice, cât și roluri sinistre. În aceeași perioadă juca roluri de figuri paterne iubitoare sau bătrâni excentrici fermecători în filme clasice precum National Velvet și Lassie Come Home, transformând, de asemenea, într-un succes interpretarea comandorului Beach, prezumtivul bunic din The Uninvited (1944) al lui Lewis Allen. Fără îndoială, cu toate acestea, cel mai memorabil rol al lui Crisp a fost cel al tatălui iubitor, dar taciturn din Ce verde era valea mea (1941), regizat de John Ford. Filmul a obținut zece nominalizări la Oscar și a câștigat în 1942 cinci premii, inclusiv premiul pentru cel mai bun film și premiul pentru cel mai bun actor secundar pentru Crisp.^[13]

Ultimii ani

Crisp a devenit în cele din urmă unul dintre cei mai bogați oameni din industria filmului. „Sobrietatea lui de bancher”, relațiile numeroase și luciditatea minții i-au permis să facă investiții bune, în special pe piața imobiliară. El a continuat să apară în filme în cursul anilor 1950 și la începutul anilor 1960. Pe parcursul a mai mult de o jumătate de secol el a apărut ca actor în nu mai puțin de 400 de producții de scurtmetraj și lungmetraj, poate chiar mai mult. John Carradine, care a jucat, potrivit numărătorii sale, în peste 500 de filme (Internet Movie Database menționează peste 300), i-a spus fiului său, Keith, care a repetat povestea în 2018 în timpul unui podcast cu Gilbert Gottfried, că doar Donald Crisp a apărut în mai multe filme. Ultimul rol al lui Crisp a fost bunicul Spencer, jucând alături de fostele vedete Henry Fonda și Maureen O'Hara, în filmul Spencer's Mountain. Filmul, adaptat după romanul lui Earl Hamner, Jr., a constituit sursa de inspirație a serialului de televiziune The Waltons din anii 1970.^[13]

Crisp avea vârsta de optzeci de ani atunci când a renunțat în totalitate la actorie, continuând să lucreze mult timp după ce nu mai avea nevoie de bani pentru că pur și simplu îi plăcea. El a fost căsătorit de trei ori. În 1912 s-a căsătorit cu actrița Helen Pease și au rămas împreună până la moartea ei în anul următor. În 1917 s-a căsătorit cu Marie Stark, de care a divorțat în 1920; ea a continuat să joace în filme mute sub numele de Marie Crisp. În 1932 el s-a căsătorit cu scenarista Jane Murfin, de care a divorțat în anul 1944. Donald Crisp a murit în 1974, cu doar câteva luni înainte de a împlini vârsta de 92 de ani, din cauza complicațiilor produse în urma serii de accidente vasculare cerebrale. În afară de faptul că a fost unul dintre actorii de prim rang ai epocii sale, a avut numeroase contribuții la industria filmului întinse pe o durată mai mare de cincizeci de ani. A fost înmormântat în cimitirul Forest Lawn Memorial Park din Glendale, California.^[16][17]

El a fost un susținător republican fervent care a militat pentru alegerea ca președinte a lui Thomas Dewey în 1944.^[18]

Pe 8 februarie 1960 Crisp a primit o stea pe Hollywood Walk of Fame (la 1628 Vine Street) pentru contribuția sa în industria cinematografică.^[19][20]

Filmografie parțială

Actor

Regizor

Note

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Donald Crisp

• Donald Crisp la Internet Movie Database
• en Donald Crisp la Internet Broadway Database
• Donald Crisp la Find a Grave