Dona Barta

O parte din referințele acestui articol sunt prezentate ca simple legături web, ceea face ca ele să fie în pericolul de a deveni inaccesibile în timp și astfel informația să nu mai fie verificabilă. Vă rugăm să completați citarea cu datele complete (titlu, autor, data publicării/accesării etc.). Câteva formate și uneltele Refscript și reFill sunt disponibile pentru a vă asista în formatare.

Date personale
Dona Barta
Născută	15 septembrie 1931^[1] Bacău, România
Decedată	19 ianuarie 1977 (45 de ani)^[1] București, România
Cetățenie	România
Ocupație	regizoare de film scenaristă scriitoare
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Dona Barta (n. 15 septembrie 1931, Bacău, România – d. 19 ianuarie 1977, București, România) a fost o regizoare de filme documentare și scenaristă română.^[2]

Educație

A studiat la Institutului de Artă Cinematografică din București pe care l-a absolvit în 1954.

Filmografie

A regizat mai multe filme, majoritatea cu scop educativ:^[3]

Moș Țepușă povestește (scurtmetraj), 1958
Dușmani invizibili, 1960
Dușmanul inimii, 1962
Povestiri din lumea Mării Negre, 1962
Din viața peștilor exotici, 1964
Plante subacvatice, 1965
Temă cu variațiuni, 1965
Biocenoza de stepă, 1966
Mlaștina tăcută, 1967
Adaptări la animale, 1968
Efemere, 1968^[4]
Convergență, 1968
Relicte, 1969
Mișcarea și sensibilitatea plantelor, 1970
Plante acvatice, 1971
Lumea nevăzută a Deltei, 1971
Gâzele Deltei, 1971
Traian Vuia, 1972
Ecosistemul, 1972
Animale captive, 1973
Metamorfoze, 1973
Varațiuni pe aceeași temă, 1974
Acizii nucleici și rolul lor, 1974
Virusurile, 1975
Fluturele de mătase, 1975
Diatomee, bijuterii ale naturii, 1976
Și barza a venit, 1976

Premii și recunoștință

A luat premii atât în România cât și în afara țării:

Medalia de argint la Festivalul filmului pentru copii de la Veneția (1962) pentru filmul Povestiri din lumea Mării Negre
Premiul pentru cel mai bun film de știință popularizantă la Mamaia (1965) pentru filmul Temă cu variațiuni
Diplomă de onoare la Congresul AICS din Roma (1968) pentru filmul Efemere
Delfinul de bronz la Teheran (1969) pentru Efemere
Mențiune la Buenos Aires (1969) pentru Efemere
Premiul „Perla TV '71” la Milano (1971) pentru Gâzele Deltei
Premiul pentru film științific la Asociația Cineaștilor din România (ACIN) în 1974 pentru Variațiuni pe aceeași temă

„Se dedică filmelor documentare și de știintă popularizată care devin, în regia ei, documente și poeme, cercetări știintifice și meditații asupra naturii. Ele i-au adus mai multe distincții internaționale.”
—Cinema nr. 11, noiembrie 1970^[5]