Cuprit

Date generale
Cuprit
Cuprit negru
Formula chimică	Cu₂O
Clasa mineralului	oxid
Sistem de cristalizare	cubic
Culoare	portocaliu, roșu-maroniu, gri sau negru
Duritate	3-4
Masa specifică	VHN100=183 - 222 kg/mm2(6.14 - 6.15 g/cm³)
Luciu	adamantin, metalic
Transparență	transparent până la opac
Spărtura	concoidală, neregulată
Clivaj	imperfect {100}
Habitus	masiv, acicular, compact
Propriețăți optice
Indice de refrație	nα = 2.85
Alte caracteristici
Observații	este atacat de amoniac
Modifică text

Cupritul este un mineral foarte rar din clasa oxizilor. Cristalizează în sistemul cubic.

Etimologie

A fost descris pentru prima dată în anul 1845 de către Wilhelm Ritter von Haidinger și, din cauza conținutului său de cupru, a fost numit cuprit, făcând referire la termenul latin pentru cupru, adică "cuprum".

Răspândire

Cupritul se găsește în: SUA, Canada, Mexic, Sfânta Lucia, Oceanul Atlantic, Cuba, Panama, Chile, Bolivia, Argentina, Peru, Suedia, Regatul Unit, Danemarca, Germania, Spania, Italia, Franța, Cipru, Turcia, Iran, India, Afganistan, Rusia, China, Mongolia, Japonia, Filipine, Indonezia, Papua Noua Guinee, Australia, Noua Zeelandă, Nigeria, Zambia, Republica Democrată Congo și Namibia.

Dimensiune obișnuită

Cristalele de cuprit măsoară, de obicei, între 3,5 cm (Peninsula Cornwall), până la 15 cm(Namibia).

Însușiri

Cupritul este un cristal de o duritate medie pe scara Mohs, format în proporție de 88,81% din cupru. Celelalte elemente chimice din interior nu au legături chimice strânse între ele. În unele zone, cupritul este topit la temperaturi mari, scopul fiind obținerea cuprului.

Utilizare

Folosirea ca piatră semi-prețioasă se datorează aspectului frumos, cupritul roșu fiind cel mai apreciat, fiind o piesă pe care toți colecționarii de minerale și-o doresc. Dezavantajul este că, având o duritate așa mică, este atacat de majoritatea acizilor.