În Evul Mediu Timpuriu numit și Antichitatea Târzie, odată cu decăderea Imperiului Roman de Apus teritoriile sale au suferit o răspândire a analfabetismului, o decădere sau distrugere a bibliotecilor și lipsa cărților. Odată cu întemeierea în estul Imperiului a Constantinopolului (în secolul al IV-lea), în Imperiul Roman de Est se dezvoltă puternic cultura bizantină, apar numeroase biblioteci, unele particulare (precum cea menționată de Fozio în secolul al IX-lea),[1] iar piața de carte prosperă. Viața intelectuală a imperiului bizantin va cunoaște până în 1453 (momentul cuceririi turce) doar două momente de stagnare: în epoca iconoclaștilor (sec. VIII-IX) și după jefuirea Constantinopolului de către cruciați în 1204. Începând cu secolul al XII-lea, odată cu creșterea demografică și economică a Occidentului centrul cultural al Europei se mută, în același timp monopolul instituțiilor monarhale asupra manifestărilor culturale începe să scadă.
^Dimiter G. Angelov, Byzantinism: The Imaginary and Real Heritage of Byzantium in Southeastern Europe, in Dimitris Keridis, Ellen Elias-Bursać, Nicholas Yatromanolakis, New approaches to Balkan studies, Brassey's, 2003, ISBN 1-57488-724-6, Google Print, p.3
^Dimiter G. Angelov, Byzantinism: The Imaginary and Real Heritage of Byzantium in Southeastern Europe, in Dimitris Keridis, Ellen Elias-Bursać, Nicholas Yatromanolakis, New approaches to Balkan studies, Brassey's, 2003, ISBN 1-57488-724-6, Google Print, p.11
