Cojoc

Cojocul este un tip de haină de iarnă tradițională românească. Este produs dintr-o piele de oaie, cu lâna îndreptată spre interior, și de multe ori decorat cu broderii pe exterior.

Este o haină țărănească de iarnă, lungă, făcută din piele de oaie cu mițele înăuntru și și numită (după zone): dulamă, ghebe, ipingea, șubă, suman, zeghe.^[1]

Este menționat și în legenda Babei Dochia.

Expresii și semnificații

A găsi ac de cojocul cuiva = A găsi modalitatea de a îndrepta pe cineva / A se răzbuna pe cineva.

A-și întoarce cojocul pe cealaltă parte (sau pe dos) = A-și schimba atitudinea, părerile pe neașteptate.

A nu căuta de ce e cojocul cuiva = A-i trata egal pe toți.

Iarnă cu șapte cojoace = Iarnă foarte grea.

A scutura (cuiva) cojocul = A-l bate.

A-și teme cojocul = a fi (prea) precaut, a evita cu prudență riscurile.

Note

^ Definiții cojoc, Dex.

Legături externe

Cojoc bărbătesc - fotografii și descriere
„Aci se face cojocul Regelui Mihai!” (Drăguș, în Țara Făgărașului), 20 aprilie 2011, Tudor Cires, Simona Lazar, Jurnalul Național