Biserica de lemn din Turbuța

Biserica de lemn din Turbuța
Informații generale
ConfesiuneOrtodoxă[1]
HramSfinții Arhangheli Mihail și Gavril
Țara România Modificați la Wikidata
LocalitateTurbuța
comunăSurduc
Date despre construcție
PictorLazăr Tocaciu • Biró Lajos
Turle1
Materialelemn
Istoric
Localizare
Monument istoric
Clasificare
Cod LMISJ-II-m-B-05135
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Biserica de lemn din Turbuța se află în localitatea omonimă din județul Sălaj și a fost ridicată cel mai probabil în decursul secolelor XVII–XVIII.[2] Pe prispa bisericii este consemnat anul 1816, când s-a efectuat pictura și când au fost adăugate elemente de arhitectură noi bisericii. Tradiția din sat spune că biserica a fost adusă din Gâlgău Almașului.[3] Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI SJ-II-m-B-05135.

Istoric

Biserica de lemn din Turbuța, având hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, a fost construită în jurul secolelor XVII–XVIII.[4] Are un plan dreptunghiular cu absidă decroșată, pătrată.[5] Înfățișarea exterioară a lăcașului este asemănătoare cu a multor monumente de acest fel din regiune. Pereții sunt formați din cununi de bârne îmbinate în coadă de rândunică. Ferestrele sunt mari, fiind tăiate în câte două bârne.[6] Pridvorul se sprijină pe stâlpi de lemn, ca și prispa, iar acoperișul, în ape repezi, se termină cu turla înaltă cu fleșă și cruce în vârf.

Interiorul bisericii a fost pictat în 1816, așa cum arată însemnarea de pe peretele de nord al altarului. Unii cercetători au considerat că aceasta este chiar data ridicării așezământului.[7] Din decorația interioară se poate vedea clar că aceasta a fost realizată într-un moment în care acoperișul nu fusese încă reparat, pictura fiind anterioară acoperirii cu tablă a bisericii.[7] Din vechea pictură se conturează în pronaos figurile fecioarelor și ale femeilor mironosițe, în naos urme ale chipurilor mucenicilor pe centrul bolții, evangheliștii și Sfânta Troiță, totul înconjurat de scene din viața lui Iisus. Sunt prezente astfel imagini ca „Sărutul lui Iuda”, „Judecata lui Hristos”, „Învingerea morții” și „Cina cea de taină” aflată pe peretele dinspre nord al altarului, decorat de asemenea cu stâlpi ciopliți. Pictura a fost realizată în tonuri pastelate, predominante fiind cele de roșu-purpuriu, albastru-gri și alb, iar legendele sunt scrise în latină, română și maghiară.[7] Stâlpii altarului, ca și prispa de pe latura de sud au fost, după unii cercetători, adăugiri realizate în același an cu execuția picturii. Coloritul și dispunerea imaginilor îi poate indica drept autori pe zugravii Lazăr Tocaciu și Biró Lajos din Orghiz.[7]

În anul 1972 construcția prezenta o periculoasă înclinare.[4] Restaurarea a dus la acoperirea cu scânduri a ancadramentului.

Note

  1. ^ „Biserica de lemn "Sf. Arhangheli" - Parohia "Sf. Arhangheli" Turbuța (122)”. CIMEC. 
  2. ^ „Biserica Sf. Arhangheli”. Biserici.org. 
  3. ^ Eduard Farcaș (). „Turbuța - satul izolat din mijlocul Sălajului”. Graiul Sălajului. 
  4. ^ a b „Turbuța, Biserica de lemn”. Welcome to Romania. 
  5. ^ „Biserica din Turbuța”. Amprente ale spiritualității noastre. Revista Magazin. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Constantin Măruțoiu, Daniela Popescu, Ioan Bratu, Radu Moraru, Luminița Dana Postolache, ed. (). „Biserica de lemn Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil din Turbuța (sec. XVII)”. Biserici de lemn din Transilvania (PDF). Cluj-Napoca: Editura Mega. p. 195. ISBN 978-606-543-857-6. Mentenanță CS1: Nume multiple: lista editorilor (link) [nefuncționalăarhivă]
  7. ^ a b c d „Biserica de lemn din Turbuța - Sălaj - FOTO”. Turism.BZI. . 

Bibliografie

Studii monografice
  • Ioana Cristache-Panait (). „Biserica Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Turbuța”. Monumente istorice bisericești din Eparhia Ortodoxă Română a Oradei. Biserici de lemn. Oradea. pp. 414–415. 
Studii regionale
  • Ioana Cristache-Panait, Marinel Daia (). „Noi rezultate ale cercetării arhitecturii de lemn din Sălaj”. Buletinul Monumentelor Istorice (1): 73–76. 
  • Leontin Ghergariu. Biserici de lemn din Sălaj. Arhivele Naționale din Zalău, colecția personală Leontin Ghergariu (actul 11 din 1976). 
  • Ioan Godea (). Biserici de lemn din România (nord-vestul Transilvaniei). București: Editura Meridiane. ISBN 973-33-0315-1. 

Vezi și


v  d  m
Biserici de lemn din Sălaj

Adalin · Aleuș · Baica  · Ban · Bălan Cricova · Bălan Josani · Bălan Mănăstirea · Bănișor  · Băbiu  · Bârsa · Bârsău Mare · Bercea  · Bezded · Bobota  · Bocșa · Bocșița  · Bodia  · Boian · Borza  · Bozna · Brâglez · Brebi · Brusturi · Bulgari · Buzaș · Camăr · Căpâlna · Ceaca  · Cehei  · Chechiș  · Chendrea · Chendremal  · Chichișa · Chieșd · Ciula  · Ciumărna · Ciureni · Cizer  · Creaca · Criștelec · Crișeni · Cubleșu · Cuciulat · Derșida · Doba Mică · Dobrin · Domnin · Dragu  · Drighiu  · Dumuslău · Fildu de Jos · Fildu de Mijloc · Fildu de Sus · Fodora  · Gâlgău · Gălpâia · Giurtelecu Șimleului · Glod · Gostila · Hida · Horoatu Cehului · Husia  · Ileanda · Inău · Jac · Lazuri  · Letca · Letca, a nobililor · Lozna  · Mal  · Marin · Măgura · Măleni · Mănăstirea Strâmba · Mănăstirea Șimișna · Mesteacănu · Mierța · Moigrad · Muncel · Nadiș · Negreni · Noțig · Păușa · Peceiu  · Petrindu · Piroșa · Poarta Sălajului · Podișu  · Poiana Onții · Poiana Blenchii · Poienița  · Porț · Preluci  · Pria  · Prodănești · Purcăreț · Racâș  · Răstoci · Răstolț · Răstolțu Deșert · Rogna · Românași · Romita · Rus · Sălățig · Sânmihaiu Almașului · Sânpetru Almașului · Sântă Măria  · Sârbi · Sfăraș · Sighetu Silvaniei  · Solomon · Solona · Stana · Stâna · Stoboru  · Sub Cetate · Șoimușeni · Tămașa · Toplița · Turbuța · Tusa · Ulciug  · Valcău de Sus · Valcău de Jos · Valea Loznei · Var · Vădurele · Vârteșca · Voivodeni · Zalha · Zalnoc · Zimbor

Biserica de lemn din Bezded


v  d  m
Comuna Surduc, județul Sălaj
Sat reședință
Alte sate componente
Monumente istorice
Arii protejate
Cursul mijlociu al Someșului (sit SPA)  • Lozna (sit SCI)