Barză americană
| Barză americană | |
|---|---|
 | |
| Stare de conservare | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Ciconiiformes |
| Familie: | Ciconiidae |
| Gen: | Ciconia |
| Specie: | C. maguari |
| Nume binomial | |
| Ciconia maguari (Gmelin, 1789) | |
Modifică text  | |
Barza americană (Ciconia maguari) este o specie de barză mare care populează zonele umede sezoniere peste o mare parte din America de Sud, și este foarte similară în aparență cu barza albă, deși puțin mai mare.[2]
Descriere
Această barză relativ mare are 97-120 cm înălțime [3] și are dimensiuni similare cu barza albă. O mare parte din penajul adult este alb, cu pene de zbor negre și o coadă neagră bifurcată. Această coadă bifurcată distinge clar barza americană de barza albă.[4] În timpul zborului, Ciconia maguari oferă o priveliște impresionantă. Se ridică la cel puțin o sută de metri deasupra solului, cu gâtul întins și picioarele întinse, bătându-și intermitent aripile largi.[5] Bate din aripi cu o viteză de 181 bătăi pe minut,[6] iar anvergura aripilor măsoară 150-180 cm.[7] Această barză are nevoie de trei sărituri lungi înainte să poată decola de la sol.[8]
Pielea gâtului și regiunea frenală sunt de culoare roșu-portocaliu, devenind roșu mai aprins în timpul perioadei de reproducere.[3] Masculul este ușor mai mare și are ciocul ușor curbat în sus.[4] Cântăresc de obicei 3,8-4,2 kg, masculii fiind mai grei.[7]
Ciocul este drept, gri-albăstrui și căptușit cu roșu. Ultima treime de-a lungul ciocului este brun închis. Irisul este galben-lămâie sau alb crem[4][3] și picioarele sunt roșii-purpurii. Pielea gâtului și regiunea frenală sunt de culoare roșu-portocaliu, devenind roșu aprins în timpul curtării.[3] Masculul este puțin mai mare, cu un cioc ușor curbat în sus.[4] Păsările cântăresc de obicei 3,8-4,2 kg, masculii fiind mai grei.[7]
Note
- ^ BirdLife International (). „Ciconia maguari”. IUCN Red List of Threatened Species. 2012. Accesat în .
- ^ King CE. 1988. An ethological comparison of three storks: Ciconia boyciana, C. ciconia, and C. maguari. MS Thesis, Oklahoma State University, Stillwater, Oklahoma.
- ^ a b c d Hancock JA, Kushlan JA, Kahl MP. 1992. Storks, Ibises and Spoonbills of the World. Academic Press.
- ^ a b c d Kahl MP. 1971. Observations on the jabiru and maguari storks in Argentina, 1969. The Condor 73: 220-229.
- ^ Wetmore A. 1926. Observations on the birds of Argentina, Paraguay, Uruguay, and Chile. United States National Museum Bulletin 133: 1-448.
- ^ Kahl MP. 1971. Flapping rates of storks in level flight. The Auk 88: 428.
- ^ a b c Oiseaux-birds. Accessed 19/06/16. http://www.oiseaux-birds.com/card-maguari-stork.html.
- ^ Hudson WH. 1920. Birds of La Plata, Volume 2. J.M. Dent and Sons Ltd., New York.
 | Acest articol referitor la subiecte din zoologie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea sa. |
| |||||||||||||||||||||||
