Arsène Wenger

Arsène Wenger
Informații generale
Nume complet Arsène Charles Ernest Wenger
Data nașterii (74 de ani)
Locul nașterii Strasbourg, Franța
Înălțime 193 cm
Post fundaș
sweeper[*][[sweeper (association football position)|​]]
Cluburi de seniori* Modificați la Wikidata
Ani Club Ap (G)
1969-1973  AS Mutzig⁠(d) 65 (9)
1973-1975  Mulhouse 56 (4)
1975-1978  ASPV Strasbourg⁠(d)
1978-1981  Strasbourg 11 (0)
Echipe antrenate Modificați la Wikidata
1984-1987  Nancy
1987-1994  Monaco
1995-1996  Nagoya⁠(d)
1996-2018  Arsenal
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Arsène Wenger OIB (Pronunție în franceză: /aʁsɛn vɛŋ(ɡ)ɛʁ/; n. 22 octombrie 1949, Strasbourg) este un antrenor de fotbal francez și fost fotbalist. A antrenat Arsenal F.C. din 1996 până în mai 2018. Este cel mai de succes antrenor din istoria clubului, din punct de vedere al trofeelor câștigate, și cel mai longeviv antrenor din punct de vedere al meciurilor disputate pe banca echipei - peste 600 din martie 2007[1]. Wenger este singurul antrenor non-britanic care a câștigat o „dublă” în Anglia, performanță atinsă în 1998 și 2002. În 2004, a devenit primul antrenor din istoria Premier League neînfrânt în niciun meci de campionat. Wenger are diplomă de inginer și un master în economie[2], obținute la Universitatea din Strasbourg. Pe lângă franceză, este fluent în alsaciană, germană și engleză; se descurcă într-o oarecare măsură în italiană, spaniolă și japoneză[3].

Cariera de jucător

Cariera de jucător a lui Wenger nu a fost una impresionantă. A început să joace ca fundaș la diverse cluburi amatoare, în timp ce studia la Institut Européen d'Etudes Commerciales Supérieures de Strasbourg („Institutul European de Studii Superioare Comerciale din Strasbourg”), din cadrul Robert Schuman University. A obținut un master în economie în 1971.

Wenger a devenit jucător profesionist în 1978, debutând la RC Strasbourg într-un meci împotriva celor de la Monaco. A jucat doar douăsprezece meciuri pentru echipă, incluzând două în sezonul 1978-79, în care echipa sa a câștigat Ligue 1. A jucat în Cupa UEFA în același sezon, un singur meci. În 1981 a obținut diploma de antrenorat și a fost numit antrenor la echipa de juniori a clubului.

Cariera de antrenor

Arsène Wenger
Wenger salutând publicului după ultimul meci acasă din sezonul 2006/07

Wenger a devenit antrenor de seniori pentru prima dată la AS Nancy, în 1984, dar nu s-a bucurat de succes; în urma celui de-al treilea și ultim sezon al său la echipă, Nancy a terminat pe locul 19 și a fost retrogradată în Ligue 2. Lucrurile s-au schimbat odată cu numirea sa la AS Monaco în 1987. A câștigat campionatul în 1988 (în chiar primul sezon) și Cupa Franței în 1991, și a adus la echipă jucători precum Glenn Hoddle, George Weah sau Jürgen Klinsmann. L-a adus de asemenea pe Youri Djorkaeff de la RC Strasbourg, care pe atunci avea doar 23 de ani; viitorul câștigător al Cupei Mondiale a terminat pe locul 1 în clasamentul golgeterilor din Ligue 1 (cu 20 de goluri) în ultimul sezon petrecut de Wenger în Franța. Wenger a refuzat oferte de la Bayern München și de la echipa națională de fotbal a Franței, pentru a rămâne loial lui Monaco[4], dar în mod ironic a fost concediat după ce a început prost sezonul 1994-95[5]. A antrenat timp de 18 luni echipa japoneză Nagoya Grampus Eight, câștigând cu ea „Cupa Împăratului”, denumirea Cupei în Japonia. A dus echipa de pe ultimele poziții pe locul doi în ligă[4]. La Grampus, l-a angajat pe fostul antrenor de la Valenciennes FC, Boro Primorac, ca antrenor secund (îl cunoscuse în timpul scandalului din 1993 privind un meci aranjat al lui Olympique de Marseille); Primorac avea să rămână omul de încredere al lui Wenger de-a lungul anilor[6].

Wenger devenise între timp prieten al pe atunci vicepreședintelui lui Arsenal, David Dein, după ce ei doi se întâlniseră la un meci Arsenal-Queens Park Rangers în 1988[7]. După ce Bruce Rioch a demisionat în august 1996, Gérard Houllier, pe atunci director tehnic la Federația Franceză de Fotbal, l-a recomandat pe Wenger lui David Dein, în vara lui 1996[8]. Arsenal a confirmat numirea sa pe 28 septembrie 1996, și a preluat oficial echipa pe 1 octombrie. Wenger a fost primul antrenor din istoria lui Arsenal provenit din afara Marii Britanii sau Irlandei. Deși înainte fusese propus ca potențial candidat pentru postul de director tehnic la Federația Engleză de Fotbal, Wenger era destul de puțin cunoscut în Marea Britanie[9].

Chiar dinainte să preia în mod formal controlul echipei, Wenger începuse să o modeleze după viziunea sa, cerând conducătorilor să îi aducă pe mijlocașii francezi Patrick Vieira și Rémi Garde cu o lună înainte să fie oficial antrenor. Primul său meci la echipă a fost o victorie cu 2-0 în fața celor de la Blackburn Rovers, pe 12 octombrie 1996. La primul sezon al lui Wenger la echipă, Arsenal a terminat pe locul trei și a ratat calificarea în Liga Campionilor la golaveraj.

În al doilea sezon (1997-98), Arsenal a câștigat atât Premiership cât și Cupa FA, a doua „dublă” din istoria clubului; Arsenal se distanțase la 12 puncte de Manchester United cu două etape înainte de final. Cheia succesului a fost defensiva „moștenită” de Wenger : Tony Adams, Steve Bould, Nigel Winterburn, Lee Dixon și Martin Keown, precum și noile achiziții ale lui Wenger : Emmanuel Petit, Marc Overmars, și adolescentul Nicolas Anelka.

În următoarele sezoane Arsenal a participat la lupta pentru titlu. În 1999 au fost la doar un punct de Manchester United în campionat, iar Manchester a eliminat-o pe Arsenal în prelungirile semifinalei din Cupa FA. Arsenal a pierdut apoi finala Cupei UEFA în fața celor de la Galatasaray S.K. și finala din 2001 a Cupei FA în fața celor de la Liverpool. Wenger a continuat să aducă jucători noi la echipă, precum Sol Campbell, Fredrik Ljungberg, Thierry Henry și Robert Pirès.

Statistici carieră

Jucător

[10][11]

Sezon Club Campionat Campionat Cupe Europa Total
Meciuri Goluri Meciuri Goluri Meciuri Goluri Meciuri Goluri
1969–70 Mutzig CFA – – – – – – – –
1970–71 Division 3 – – – – – – – –
1971–72 – – – – – – – –
1972–73 – – 3 1 – – 3 1
1973–74 FC Mulhouse Ligue 2 25 2 – – – – 25 2
1974–75 31 2 – – – – 31 2
1975–76 ASPV Strasbourg Bas-Rhin – – 3 1 – – 3 1
1976–77 Division d'Honneur – – 5 0 – – 5 0
1977–78 Division 3 – – – – – – – –
1978–79 RC Strasbourg Ligue 1 2 0 – – 1 0 3 0
1979–80 1 0 – – – – 1 0
1980–81 8 0 1 0 – – 9 0
Total carieră 67 4 12 2 1 0 80 6

Antrenor

La 31 august 2014..[10][12]
Club Început Sfârșit Rezultate
MJ V E[a] Î Victorii %
AS Nancy 1 iulie 1984 1 iulie 1987 &&&&&&&&&&&&&114.&&&&&0114 &&&&&&&&&&&&&&33.&&&&&033 &&&&&&&&&&&&&&30.&&&&&030 &&&&&&&&&&&&&&51.&&&&&051 &&&&&&&&&&&&&&28.95000028,95
AS Monaco 1 iulie 1987 17 septembrie 1994 &&&&&&&&&&&&&266.&&&&&0266 &&&&&&&&&&&&&130.&&&&&0130 &&&&&&&&&&&&&&53.&&&&&053 &&&&&&&&&&&&&&83.&&&&&083 &&&&&&&&&&&&&&48.87000048,87
Nagoya Grampus 9 decembrie 1994 30 septembrie 1996 &&&&&&&&&&&&&&56.&&&&&056 &&&&&&&&&&&&&&38.&&&&&038 &&&&&&&&&&&&&&-1.10000000 &&&&&&&&&&&&&&18.&&&&&018 &&&&&&&&&&&&&&67.86000067,86
Arsenal 1 octombrie 1996 prezent &&&&&&&&&&&&1016.&&&&&01.016 &&&&&&&&&&&&&581.&&&&&0581 &&&&&&&&&&&&&241.&&&&&0241 &&&&&&&&&&&&&194.&&&&&0194 &&&&&&&&&&&&&&57.19000057,19
Total &&&&&&&&&&&&1452.&&&&&01.452 &&&&&&&&&&&&&782.&&&&&0782 &&&&&&&&&&&&&324.&&&&&0324 &&&&&&&&&&&&&346.&&&&&0346 &&&&&&&&&&&&&&53.86000053,86

Palmares

Jucător

Strasbourg

Antrenor

Monaco
Nagoya Grampus
  • Emperor's Cup: 1995
  • J-League Super Cup: 1996
Arsenal
Individual
  • French Manager of the Year: 2008
  • J. League Manager of the Year: 1995
  • Officer of the British Empire: 2003[14]
  • Onze d'Or Coach of The Year: 2000, 2002, 2003, 2004
  • Premier League Manager of the Season:[15] 1998, 2002, 2004
  • LMA Manager of the Year: 2001–02, 2003–04[16][17]
  • IFFHS World Coach of the Decade: 2001–2010[18]
  • BBC Sports Personality of the Year Coach Award: 2002, 2004[19][20]
  • Freedom of Islington: 2004[21]
  • FWA Tribute Award: 2005[22]
  • English Football Hall of Fame: 2006[23]
  • Premier League Manager of the Month:[15] martie 1998, aprilie 1998, octombrie 2000, aprilie 2002, septembrie 2002, august 2003, februarie 2004, august 2004, septembrie 2007, decembrie 2007, februarie 2011, februarie 2012, septembrie 2013

Referințe

  1. ^ At the time of Wenger's tenure in Japan, the result of a J-League match could not be a draw. In the event of scores being level at the end of 90 minutes, matches would be decided by extra time and penalties.[13]
  1. ^ Deși George Allison a fost antrenorul lui Arsenal timp de 13 ani, între 1934 și 1947, această perioadă cuprinde și al Doilea Război Mondial, când nu s-a jucat nici un meci de fotbal.
  2. ^ „A few things you may not know about Arsène Wenger”. Football365.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „Amy Lawrence Q&A on Arsène Wenger”. bbc.co.uk. 
  4. ^ a b „ESPNsoccernet: Arsene Wenger”. ESPNsoccernet. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ http://au.sports.yahoo.com/060926/3/wkn2.html[nefuncțională]
  6. ^ „The Independent - Ten years of Wenger: how he plotted the French revolution”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Ten Years of Wenger: a week of celebration”. Arsenal.com. Accesat în . 
  8. ^ „Regrets? I've had more than a few, says title-chasing Wenger”. Times Online. Accesat în . 
  9. ^ „Press at a glance: Tuesday 7 decembrie 1998”. ANR. Accesat în . 
  10. ^ a b „Football: Arsène Wenger”. footballdatabase.eu. Accesat în . 
  11. ^ „Arsène Wenger”. Racing stub. Accesat în . 
  12. ^ „Arsene Wenger's managerial career”. Soccerbase. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ „League Information”. East Asian Football Federation (EAFF). Accesat în . 
  14. ^ „Moore heads honours roll call”. BBC News. BBC. . Accesat în . 
  15. ^ a b „Manager profile, Arsene Wenger”. Premier League. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Wenger picks up another double”. League Managers Association. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Wenger secures LMA award”. BBC Sport. BBC. . Accesat în . 
  18. ^ „Wenger voted World Coach of the Decade”. Arsenal.com. . Accesat în . 
  19. ^ „Wenger at the Double”. BBC Sport. BBC. . Accesat în . 
  20. ^ „BBC Sports Personality: The winners”. BBC Sport. BBC. . Accesat în . 
  21. ^ „Freedom of Islington for Arsenal pair”. Islington Council. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ „Arsene Wenger Tribute”. Football Writers' Association. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  23. ^ Gibson, John (). „Wor Jackie joins the Hall of Fame”. Evening Chronicle. Newcastle. Accesat în . 

Bibliografie

  • Oldfield, Tom (). Arsène Wenger – Pure Genius. London: John Blake Publishing. ISBN 1-8435-8681-9. 
  • Palmer, Myles (). The Professor: Arsène Wenger. London: Virgin Books. ISBN 0-7535-1097-9. 
  • Rees, Jasper (). Wenger: The Legend. London: Short Books. ISBN 1-7807-2220-6. 
  • Rivoire, Xavier (). Arsène Wenger: The Biography. London: Aurum Books. ISBN 1-8451-3753-1. 
  • Anthony, Andrew (). „Master Gunner”. The Observer. London. Accesat în . 
  • Anthony, Andrew (). „Arsène Wenger: the blinkered visionary”. The Observer. London. Accesat în . 
  • Burt, Jason (). „Arsène Wenger: my record for nurturing talent at Arsenal is second to none”. The Daily Telegraph. London. Accesat în . 
  • „Guru of the Gunners”. The Sunday Telegraph. London. . Accesat în . 

Legături externe

Puteți găsi mai multe informații despre Arsène Wenger prin căutarea în proiectele similare ale Wikipediei, grupate sub denumirea generică de „proiecte surori”:
Definiții și traduceri în Wikționar
Imagini și media la Commons
Citate la Wikicitat
  • Arsène Wenger statisticile carierei de antrenor la Soccerbase
  • Arsène Wenger profile at Arsenal.com
Control de autoritate