Alfabetul etrusc

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Alfabetul etrusc
Tăblița Marsiliana abecedarium, circa 700 î.Hr.: ABGDEVZHΘIKLMNΞOPŚQRSTUXΦΨ, de la dreapta la stânga
Tip	Alfabet
Limbi scrise	limbi italice, etruscă, raetică
Perioadă de utilizare	din secolul VIII-lea până în Secolul I î.Hr.
Sisteme-părinte	Alfabetul fenician → Alfabetul grec (Varianta cumă) → Alfabetul etrusc
Sisteme-copil	Alfabetul latin, Alfabetul runic
Sisteme-surori	Alfabetele anatoliene
Unicode	U+10300–U+1032F
ISO 15924	Ital
Notă: Această pagină poate conține simboluri Unicode. Fără suport de afișare corespunzător, se pot vedea semne de întrebare, pătrățele sau alte simboluri în locul caracterelor potrivite.
Modifică text

Alfabetul etrusc sau scrierea italică veche este un termen care se referă la un sistem de alfabete dispărute deja, care fusese utilizate pe Peninsula Italică în vremurile antice pentru diferite limbi indo-europene (predominant cele italice) și cele non-indo-europene (ex. Limba etruscă). Alfabetele derivă de la niște variante ale alfabetelor grecești, utilizate la Ischia și Cumae în Golful Napoli în cel de-al optulea secol, înainte de Hristos.

Mai multe limbi indo-europene care aparțineau aceleași familii, a limbilor italice (falisca, membri a grupului limbilor sabelle, inclusiv osca, umbriana și limbi aparținând altor subgrupuri ale limbilor indo-europene, precum limbile galică, venetică și mesapică) au utilizat acest alfabet.

Scrierea runică, specifică limbilor germanice a fost derivată din unul din aceste alfabete până la sfârșitul secolului al II-lea î.Hr.