Șetrar

Șetrar (var. Șătrar) este un termen care desemna o dregătorie în Evul Mediu românesc. A apărut în secolul al XVI-lea și se ocupa de corturile armatei în timp de război; rolul său sporește în a doua jumătate a secolului al XVI-lea, când apare în sfat.

În Letopisețul Țării Moldovei, Grigore Ureche scria: Tocmit-au și boieri mari în svat, de chevernisala țării ș-a pământului Moldovii: … Șetrar mare pre corturile domnești și-n oști și-ntr-alte căli și purtătoriu de grijă tunurilor.[1]

În Țara Românească, șetrarul este amintit pentru prima dată în anul 1520. La începutul sec. al XIX-lea se va păstra numai titlul dregătoriei, dar cu alte atribuțiuni.[2]

Note

  1. ^ Letopisețul Țării Moldovei
  2. ^ „Doctorul fără urme: Dimitrie Ioan Marcu”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

  • Stoicescu, Nicolae (), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII, București: Editura enciclopedică română, p. 8 


v • d • m
Ierarhia politică în Moldova și Țara Românească
Domnia și bănia
Domn  • Domnii Țării Românești  • Domnii Moldovei  • Ban
Dregătorii
armaș  • cămăraș  • căpitan  • clucer  • comis  • hatman  • ispravnic  • ispravnic al scaunului București  • jitnicer  • logofăt  • logofăt de vistierie  • medelnicer  • paharnic  • pârcălab  • pitar  • portar  • postelnic  • serdar  • sluger  • spătar  • staroste de Cernăuți  • staroste de Putna  • stolnic  • șetrar  • vistiernic  • vornic  • vornic al Țării de Jos  • vornic al Țării de Sus
Pârcălabi de
Cetatea Albă  • Chilia  • Hotin  • Lăpușna  • Neamț  • Orhei  • Poenari  • Roman  • Suceava