Încurcătură blestemată

Acest articol se referă la filmul din 1959. Pentru alte sensuri, vedeți Încurcătură blestemată (dezambiguizare).

Prezență online
Încurcătură blestemată
Un maledetto imbroglio
Afișul românesc al filmului
Titlu original	Un maledetto imbroglio
Gen	film polițist
Regizor	Pietro Germi
Scenarist	Pietro Germi, Ennio De Concini, Alfredo Giannetti
Bazat pe	romanul scriitorului Carlo Emilio Gadda
Producător	Giuseppe Amato, Mario Silvestri
Studio	Riama Film
Distribuitor	Cineriz[*][[Cineriz (Italian film producer)\|]]
Director de imagine	Leonida Barboni
Montaj	Roberto Cinquini
Muzica	Carlo Rustichelli
Distribuție	Pietro Germi Claudia Cardinale Franco Fabrizi Claudio Gora
Premiera	24 octombrie 1959
Durata	115 minute a/n
Țara	Italia
Locul acțiunii	Italia
Limba originală	italiană
Disponibil în română	subtitrat
Pagina IMDb
Modifică date / text

Comisarul (Pietro Germi), servitoarea (Claudia Cardinale) și Liliana (Eleonora Rossi Drago) într-o scenă din film

Încurcătură blestemată (titlul original: în italiană Un maledetto imbroglio) este un film dramatic italian, realizat în 1959 de regizorul Pietro Germi, după romanul Încurcătura blestemată din strada Merulana (Quer pasticciaccio brutto de via Merulana, din 1957) al scriitorului Carlo Emilio Gadda^[1]. Protagoniștii sunt actorii Pietro Germi, Claudia Cardinale, Franco Fabrizi și Claudio Gora.

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Articol principal: Încurcătura blestemată din strada Merulana.

La bogatul burlac Anzaloni, care locuia în Piazza Farnese din Roma, s-a produs un furt. Hoțul, fuge cu niște obiecte de valoare dar fiind mascat nu poate fi recunoscut. Inițial se suspectează a fi Diomede, logodnicul servitoarei Assuntina, angajată în apartamentul vecin, la doamna Banducci. Când acesta vede că poliția o interoghează pe logodnica sa, intră în panică și vrea să fugă. Este prins însă el are un alibi, o americană bogată. Puțin mai târziu, doamna Banducci, este găsită ucisă. Corpul ei este descoperit pe podea de vărul ei Massimo Valdarena, care a venit să o viziteze. Comisarul de poliție Ingravallo, care investighează cazul, nu exclude o legătură între cele două fapte.

Ingravallo continuă cu o mare încăpățânare și asigură cele câteva urme rămase ale crimei. El observă că hoțul mascat a descoperit în mod surprinzător de ușor și rapid obiectele de valoare. De asemenea, Valdarena a eliminat o scrisoare adresată lui însuși, din apartament. Soțul Lilianei, Remo Banducci, plecat din Roma în momentul crimei, este uimit că soția lui și-a schimbat recent testamentul în dezavantajul său. În cursul anchetei, devin evidente tot mai multe inconsecvențe și minciuni, fațada îngrijit ridicată a celor implicați se năruie, în spatele presupusei lor decențe. În curând apar informații care arată ambele cazuri într-o lumină complet diferită. Hoțul este prins în cele din urmă, dar crima rămâne nerezolvată pe moment. Dar dintr-o dată apare un nou argument cu care poți găsi în cele din urmă pe făptașul crimei...

Distribuție

Pietro Germi – comisarul Ingravallo
Claudia Cardinale – Assuntina Jacovacci
Franco Fabrizi – Valdarena, vărul Lilianei
Cristina Gaioni – Virginia
Claudio Gora – Remo Banducci
Eleonora Rossi Drago – Liliana Banducci, soția sa
Saro Urzì – șeful poliției, Saro
Nino Castelnuovo – Diomede
Ildebrando Santafe – Anzaloni
Peppino De Martino – doctorul Fumi
Silla Bettini – brigadierul Oreste
Rosolino Bua – parohul celor patru sfinți
Loretta Capitoli – Camilla, beduina
Nanda De Santis – Zamira, cea fără dinți
Attilio Martella – Marchetti
Gianni Musy – primul hoț, Retalli
Toni Ucci – al doilea hoț, Er Patata
Vincenzo Tocci – al treilea hoț, Filone
Pietro Tordi – hotelierul Verbania
Antonio Acqua – generalul Pomilia
Maria Saccenti – doamna Pomilia
April Hennessy – femeia americană
Rina Mascetti – casiera care a telefonat cu Banducci
Antonio Gradoli – mareșalul Mariano
Renato Terra – omul notarului

Coloana sonoră

Filmul începe având ca fond muzical cântecul Sinnò me moro, scris de Germi însuși în colaborare cu maestrul Carlo Rustichelli și cântat de fiica sa de șaisprezece ani, alias Alida Chelli.

Aprecieri

„ Văzut (și însuflețit) de cineast, comisarul nu este unul dintre acei invincibili „detectivi de delincvenți” care foiesc prin filmul polițist, ci unul care înfruntă atât imperfecțiuni trhnice, cât și propria-i imperfecțiune. Viața-i personală nu e sugerată cu remarcabilă concizie: clipa de repaos din camera sordidă de burlac în care acesta își amintește de o dragoste ratată. ”
—T. Caranfil , Dicționar universal de filme ^[2]

Bibliografie

Caranfil, Tudor, Dicționar universal de lungmetraje cinematografice (filme de ficțiune), Ed. a 3-a revizuită, București, 2008: Litera internațional, 1106 pag., ISBN 978-973-675-416-6 ;

Premii

1960 - Nastro d'argento
- Cel mai bun scenariu
- Cel mai bun actor în rol secundar (Claudio Gora)
1960 - Premiile Globul de Aur
- Cel mai bun film

Referințe

^ Titlul filmului este o formulare simplificată făcută de regizor, pentru a sublinia diferența față de acțiunea din romanul lui Gadda.
^ Caranfil, Tudor, Dicționar universal de filme, București, 2008: Litera internațional, p. 930;

Literatură

Gadda, Carlo Emilio, Încurcătura blestemată din strada Merulana, București, 1969: Editura pentru Literatură Universală, Colecția Romanul Secolului XX, p. 295